Chiar așa nu se mai poate, e mult prea mult. Ni l-au arestat pe Uli Hoeness, l-au poprit, l-au băgat la țuhaus. Păi, cum e posibil așa ceva? Să-l trimiți la bulău pe un om respectabil și în etate (62 de ani), un fost mare fotbalist, campion mondial cu echipa RFG și triplu cîștigător al Cupei Campionilor, cu Bayern München? Și toate astea, trei ani și ceva cu executare, pentru ce? Pentru vreo 27,2 milioane de euro. Cît reprezintă suma asta ridicolă în PIB-ul și bugetul Germaniei? Cum mai vorbim de moralitate, cînd Helmut Kohl a scăpat nelegat, iar fostul cancelar Schroeder, mai rău, e mare mahăr la Gazprom? Zicea bine Mircea Sandu ce zicea, cînd i-au săltat pe ai noștri: “E mai grav să le dai copiilor droguri decît să se întîmple astfel de probleme”. Korekt!
Fani ai lui Bayern sau nu, va trebui să ne mobilizăm. Să facem proteste, plîngeri, petiții, ceva. În frunte cu parlamentarii din Bundestag și Bundesrat, cu cancelăreasa Merkel la înaintare, să mergem la președintele Republicii, pastorul Gauck, sau, de va fi nevoie, chiar la Papa-emerit Benedict. Avem un singur gînd, dar ferm: grațierea! Pe bune, ăsta nu mai e stat de drept, e belirea lui Uli. Solicităm să se dezbată zilnic acest caz, pe toate posturile TV, de la publicele ARD și ZDF, trecînd prin mai comercialele RTL și SAT Ein-Zwei-Drei, și pînă la aparent neutrele Arte și Mezzo. Cum să ne arestați președintele, doar așa, pentru o fraudă – și aia recunoscută?
Din păcate, nea Uli n-a vrut să ne asculte. Și-a luat cartonașul roșu și, fără proteste, fără nimic, a părăsit terenul. Între timp, de la pronunțarea sentinței, Bayern a mai bifat o victorie de serviciu (cu antipaticii de la Leverkusen), va lua titlul și, probabil, din nou Liga Campionilor. Aici, pe undeva (dar numai pe undeva), ăștia seamănă cu noi. Conducătorii vin-pleacă la bulău, fotbalul își vede de-ale lui. Steaua, fără Gigi și Meme pe bancă, e ca și campioană. Dinamo a uitat deja de Borcea. Rapidul, chiar în absența lui Copos, ce să vezi, păstrează farmecul vieții: 0-2, acasă, cu CSMS Iași. Ș.a.m.d. Vorba aia: sînt pline pușcăriile cu oameni de neînlocuit.
Așa că nu mai pomeniți de ai noștri. Lăsați-ne să-l plîngem pe Uli Hoeness al Campionilor. Aflarea sentinței pronunțate de judecătorul Rupert Heindl va fi dat, hai, nu spaime, da’ măcar fiori în celulele de la Rahova și Poarta Albă. Doamne, unde va ajunge lumea asta, dacă pînă și nemții își arestează președinții de club? Dar pesemne că totul nu-i decît (încă) o diversiune a Occidentului bogat: l-au săltat pe Uli ca să mai uite omenirea de grațierea lui Gigi și Gică.