Despre Alexandru Draco Suțu se spune că a fost otrăvit de eteriști cu un pumnal înmuiat în cucută. Medicii i l-au scos din ficat, dar au descoperit că se făcuseră peste o sută de alte încercări de otrăvire în zona inimii, a plămînilor, a splinei, a rinichilor și a beregății. Se poate spune că a fost una dintre cele mai sîngeroase otrăviri cunoscute, atît de sîngeroasă încît multă vreme a fost luată drept înjunghiere.
Alexandru Suțu a fost considerat un trădător al mișcării de eliberare a Greciei deghizat în domnitor al Țărilor Române. Dar pînă să zacă în acea baltă de sînge în care l-au găsit rudele, a trecut prin multe.
A avut o viață întortocheată și neclară, înșelătoare, șovăielnică, îmbibată de bani și de prostie, sfîrșită tragic, prematur și îmbelșugat. O viață de domnitor fanariot tipic – ultimul din specia lui – dedicată haosului politic, dezastrului economic și prăpădului militar.
A fost mare dragoman al Porții, apoi a intrat pe traseul domniilor românești, oferite de sultan pe baza unor calcule de fidelitate și a unor saci cu bani. A domnit o dată în Moldova și de patru ori în Valahia, cînd mințindu-i pe turci, cînd încurcîndu-i pe ruși, cînd păcălindu-i pe nemți și mai întotdeauna jefuindu-i pe români. Între 1801 și 1821, spiritul său lacom și derutat a plutit peste brusturii și dropiile Țărilor Române ca un nor mare și schimbător de lăcuste.
Spre finalul vieții a reușit să-i ducă pe viziri cu vorba și să obțină un regulament care păstra numirile la tron într-un cerc închis. Doar familia lui, a lui Mihai Suțu – unchiu-său, a lui Scarlat Callimachi – cumnatu-său, și a lui Constantin Moruzi – ginere-său, puteau da domnitori în Țările Române. Restul fanarioților aveau interzis. Alexandru s-a gîndit să le ofere despăgubiri, dar nu se știe ce s-a mai ales de acele gînduri.
Înainte și după domniile lui Alexandru Draco Suțu, Moldova și Valahia arătau la fel. Vrăbiile și mărăcinii, adică tot ceea ce nu putea fi prins sau cules, și-au păstrat cifrele intacte. Restul formelor de viață au trecut prin acel proces istoric de evoluție pentru care azi ne invidiază întreaga lume civilizată.