Țăran cu-nflorituri de sînge-n brîu
trăgînd la jug cu moartea costelivă,
optzeci de bani un kilogram de grîu,
c-a pus de-o pîine și-a cules colivă.
Într-un muzeu să fie iute dus
să-noate în formolul din Antipa,
în palme cu vagi urme de Iisus
și în spinare, veștedă, aripa.
Opt milioane au fugit din sat
crucificați de-un neamț pe un sparanghel
doar ca să mulgem lapte condensat
în bocetele tristei doamne Parghel.
Cînd a tăiat și ultimul salcîm
n-a bănuit bătrînul Moromete
că în societatea de consum
purceaua scurmă-n noi în loc să fete.
Se-aude ajutorul social
bolborosind ca un cazan cu țuică,
pînă amărăștenii de pe deal
îi pupă mîna și-i zic morții: muică!
Ultimul țăran
