Sunt trei secvențe care mi-au rămas în cap după nenorocirea din Timiș, cea cu adolescenții, nu accidentul cu suporterii lui PAOK. În prima e mulțimea de oameni furioși care căutau să-și facă singuri dreptate. Au fost opriți de poliție, de jandarmi. S-a întâmplat în Sânmihaiu Român, în fața casei bunicilor minorului de 13 ani care a fost lăsat în libertate. Satul se află la aproape 20 de kilometri de Cenei, unde s-a petrecut crima.
A doua e cu tatăl suspectului de 13 ani scos din podul aceleiași case, unde se ascundea de frica de a fi linșat. Nu a fost.
A treia e cu Șoșoacă ajunsă urgent la fața locului să facă live-uri și ședințe la primărie. Ca o creștină adevărată, ca o patrioată de mare volum, ea a năvălit peste suferința unor oameni și a mai pus niște paie pe foc. Nu-mi dau seama care imagine e mai tristă și în care dintre ele se vede mai bine gradul de sălbăticie la care am ajuns. Se discută despre scăderea vârstei pentru răspunderea penală a minorilor. Se dau exemple din alte țări, în special din vest. Dar acolo există un sistem de educație funcțional, noi n-avem nici ministru, că nu se mai bagă nimeni în afară de Bolojan.
La Cenei, România a pierdut patru adolescenți. Unul e în mormânt, ceilalți vor intra în sistemul nostru punitiv care nu are nicio legătură cu reeducarea. Mai putem adăuga și părinții la numărul victimelor. Unii plini de durere și ură, alții condamnați la învinovățire.
Accesul copiilor la influenceri bombardieri este foarte facil în România, iar modelele de neurmat sunt multe. Conținutul lor zburdă liber pe rețele și intră rapid în mințile celor mici. La școală, psihologul are mai degrabă rol de maimuțoi, în multe cazuri fiind la fel de important ca paznicul.
Până se fac grupuri de lucru și se mai discută la nivel central, vom avea în continuare elevi vulnerabili. Unii vor genera pericol, alții se vor afla în pericol. În societate se va accentua sentimentul că legile favorizează agresorii și îi abandoneză pe cei care ar trebui să fie protejați. Românii nu vor doar bani și nivel de trai ridicat. Mai vor uneori și dreptate. Iar asta începe să ne lipsească la fel de mult ca educația și viața bună.
M.T.