Bogdan Mîndrescu face parte dintr-o specie de prădători politici la modă, cu trecut securist și propulsie de partid, lacomi pînă la cruzime, nerăbdători pînă la violență și kitsch din cap pînă în picioare. Cu un cap mic, ironizat de calviție și așezat pe un corp bine lucrat la sala de mese, Mîndrescu proiectează imediat asupra interlocutorilor o neliniște preistorică, un amestec între teama de a fi mușcat și neplăcerea de a rămîne fără ceas.
În prezent e secretar de stat la Ministerul Transporturilor, pus de PSD, dar istoria lui în posturi politice e plină de ambiții. Pesedistul Răzvan Cuc, fost ministru al Transporturilor, l-a pus în 2018 președintele consiliului de administrație la Aeroporturi București. Apoi, Mîndrescu a fost membru în CA la Registrul Auto Român și director general la Aeroporturi București. Viorica Dăncilă l-a numit administrator la Portul Constanța. După cum se vede, aerul și apa i-au fost date pe mînă cu acte în regulă. În domeniul terestru al căilor ferate și al infrastructurii rutiere s-a infiltrat singur. Azi, pe lîngă poziția de secretar de stat, mai deține și calitatea de membru provizoriu în CA al RAR și membru în CA la Autoritatea Aeronautică Civilă Română.
Un asemenea palmares, demn să încheie viața și cariera unui corupt bătrîn, e, pentru Mîndrescu, doar uvertura. Viteza cu care se mișcă îl recomandă pentru fapte mult mai mari, cu mult mai multe zerouri și mult mai multă încărcătură penală. Căci, chiar dacă numără abia 32 de primăveri, matahala pesedistă aleargă repede spre noi trofee, gonită din spate de duhoarea celor deja dobîndite.
Pe oricine întrebi în Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, îți va spune că Mîndrescu mulge instituția zi și noapte și vinde laptele pe cont propriu. Șpaga e valoarea centrală a acțiunilor lui, scopul ultim și modul de operare. Mîndrescu călărește compania muribundă TAROM, cuibul de afaceri personale CNAB, face combinații cu contractele de infrastructură la CNAIR, favorizează achiziția de locomotive de la un anume producător, aranjează prelungirea contractelor exorbitante pentru spațiile comerciale din Aeroportul „Henri Coandă“, bîntuie portul Constanța ca un zapciu și se luptă pe teritoriu cu mafia adversă, a lui Comănescu. Practic, nimic din ceea ce frînează dezvoltarea instituțională a infrastructurii României nu-i e străin.
Cînd toată alergătura asta poleită cu aur îl obosește, Mîndrescu se relaxează la bazinul clubului Rapid, aflat în subordinea ministerului. Copiii campioni își întrerup antrenamentele și evacuează piscina, ca să poată plonja trupul elefantin al secretarului de stat. Părinții copiilor povestesc despre sperietura pe care o trag uneori juniorii de la bubuitura dopurilor de șampanie. Se zice că numirea unui director adjunct la CNAIR ajunge la 500.000 de euro. În alte povești, Mîndrescu apare probînd țoale de lux în magazinele din Marriott, pe care apoi vin și le achită oameni pe care i-a îndatorat. De altfel, în minister i se zice Vuitton.