Ioniță Sandu Sturza a fost un om modest. S-a născut într-o familie boierească modestă, a avut o educație modestă, a ocupat funcții publice modeste și a avut aspirații cît se poate de modeste. Umbla aplecat de spate, tuns ca vizitiii, îmbrăcat ca un țăran și se lipea de garduri cînd treceai pe lîngă el pe uliță. Din 1762 pînă în 1786, Ioniță a străbătut istoria violentă și înfometată a Moldovei fără să-l bage cineva în seamă.
Circulau însă pe seama lui, în mediul grăjdarilor, zvonuri că statura lui de pitic ar fi compensată de mărimea acelor părți pe care măgarii le poartă la vedere cînd intră în călduri. Despre aceste înzestrări cîtuși de puțin modeste n-au rămas mărturii scrise, dar, în 1786, Ecaterina Rosetti Roznovanu, fata unui boier năpraznic de bogat, s-a măritat cu Ioniță doar pe baza acelor zvonuri. Din acel moment, Ioniță a încheiat-o cu epoca modestiei, el fiind propulsat în lumea sătulă și trufașă a protipendadei moldovene.
În 1822 primește de la sultan tronul Moldovei, contra unei demonstrații de credință care a cocoșat trei hamali. Țara era neschimbată, adică pustiită, jefuită, arsă, bîntuită de ciumă, traversată de lăcuste și ocupată de turci. Ioniță Sturza a fost primul domn pămîntean după veacul de împilare fanariotă și, dacă e să ascultăm mărturiile vremii, el și-a luat în serios modestia pierdută, încercînd să deretice prin lege ca să facă dreptate celor mulți.
N-a fost cu putință, fiindcă rușii și marea boierime refugiată la ruși nu l-au lăsat de capul lui. Mai cu seamă boierii trădători de la Chișinău i-au sabotat încercările de reformă, iar asta l-a hotărît pe Ioniță să lase ceva în istorie.
I-a momit pe intriganți cu iertarea și i-a adunat în spătăria domnească la un ospăț. Cei pe care zăvorîrea ușilor i-a făcut să-și amintească de Vodă Lăpușneanu n-au mai avut cum să povestească. Era suspect să ți se servească cina cu halebarda, dar era prea tîrziu. Din sala ferecată au scăpat cu viață doar cîteva zbierete și horcăituri.
Ioniță Sturza a mai domnit pînă în 1828, într-o liniște politică pe care unii ar numi-o de mormînt.