Chiar are Dumnezeu vreo treabă cu fotbalul? Ne-am întrebat iarăși, sîmbătă, înainte de Lăsatul Secului, cînd balonul expediat de oltenii noștri de la Craiova a lovit de trei ori consecutiv, în doar cîteva secunde, barele milițienilor de la Dinamo. N-o fi vrut Cel de Sus… Cu două zile înainte, văzurăm și duelul ortodoxo-protestant dintre Zenit și Anderlecht, la Sfîntu’ Petersburg. S-au calificat belgienii, deși n-au jucat mai nimic – gol norocos în minutul 90, căpățînă la o centrare plouată, chestie care a alimentat comentariile legate de “blestemul” lui Mircea Lucescu, alt dinamovist. Asta ca să nu mai vorbim de ultimul Atletico Madrid – Barcelona, de la catolici, pe Vicente Calderon. Barça a învins cu două goluri chinuite, parcă pentru a răzbuna partidele decisive cînd ciomăgarii lui Simeone aveau cîștig de cauză, deși ea, Barça, plutea pe valuri-valuri de atac și juca mai bine. Dom’le, Doamne, dacă chiar exiști, te somăm să răspunzi la această întrebare: ești Tu cu noi?
Ci Dumnezeu, cuminte, băiat de treabă, n-a vrut să ne răspundă. O fi avînd și El probleme mai importante. Rămînem liberi. D-aia, așa cum zic și alții, mult mai pricepuți decît noi, este atît de frumos fotbalul. Pen’ că nu știi niciodată ce te așteaptă. “Am învățat din fotbal că o minge nu vine niciodată de acolo de unde te aștepți”, zicea (citat aproximativ) un ateu, fost portar, Albert Camus, laureat al premiului Nobel pentru literatură.
Hai, așadar, s-o lăsăm așa cum a căzut. Din Cer sau din întîmplare. Închinăciunile pe la icoane sau pe la șefii de comisii nu tămăduiesc bolile fotbalului. Fotbalul se joacă pe teren. În rest sînt doar amănunte. A fost (ofsaid, fault, henț ș.a.m.d.) sau n-a fost? Există sau nu există?
Dumnezeu îți mai dă o pasă de gol, da’ nu-ți bagă mingea-n poartă.