După opăreala de anul ăsta, nici la anul n-o să scăpăm de coşmarul poreclit „Ziua Femeii“, deşi s-a tot fâlfâit ideea aia cu sfârşitul lumii (şi, deci, n-ar mai fi trebuit să ne batem capul!). Dar n-avem noi norocul ăla, aşa că iar o să fim încolţiţi cu urgenţe lacrimogene („Ia să văd cât mă iubeşti tu!“) şi ne vom da cu capul de toţi pereţii încercând să ghicim exact cadoul la care s-a gândit dumneaei. Vă spun prieteneşte: n-o să meargă. Niciodată nu merge.
Vă propun însă o mişcare dibace: preluaţi iniţiativa şi loviţi-o c-o excursie-surpriză, luată din timp, ca să ieşiţi mai ieftin. Funcţionează la sigur, că femeile sunt topite după chestii d-astea şi nu asociază substantivul „surpriză“ cu adjectivul „neplăcută“ (cum facem noi). Ca destinaţie numai bună pentru 8 Martie viitor, sugerez Moscova.
Da, da, ştiu, prevăd reacţia: „Bă, eşti nebun?! Tu ştii ce preţuri sunt acolo, vrei să ne bagi în faliment?“. Nu, domnilor colegi de suferinţă, nu asta e intenţia mea. Nu vă duceţi doamnele la cumpărături în Moscova, c-o să rămâneţi mai săraci decât Iov; nu, duceţi-le în Piaţa Roşie, mai exact la Zidul Kremlinului.
Nu e el la fel de celebru ca cel chinezesc sau cel al Plângerii, dar are ceva în plus: e plin de morţi. Lasă-i pe ăia de lângă zid; eu vorbesc de ăia din zid. Un deliciu, morţii ăştia din Zidul Kremlinului! Te uiţi la ei şi le dai cu sâc: „Aţi fost mari şi tari, mă? Aţi construit comunismul? E, acum savuraţi-l pentru totdeauna, politrucilor!“.
Doamna n-o să înţeleagă nimic, aşa că duceţi-o la plăcuţa din dreptul urnei cu cenuşa Clarei Zetkin şi şoptiţi-i tandru: „O vezi şi p-asta d-aici? Ea a inventat 8 Martie. Da, pisi? Ca să fie foarte clar!“.