Munții noștri aur poartă. Pe lângă bogățiile subsolului, de mulți invidiate, avem și bogății vii, de suprafață, însă nu știm ce să facem cu ele. De exemplu, că tot a fost, pe 2 februarie, „Ziua Ursului” (*), avem urși bruni. Mulți urși bruni, cei mai mulți din Europa, un număr de urși de trei ori mai mare decât suportă suprafața noastră de pădure, care nu crește, ci dimpotrivă. Și nu vine nimeni să ne fure urșii, cum au vrut unii să ne ia aurul – sau, cel puțin, pădurarii încă nu le-au găsit rămășițele trupești.
Ecologiștii și legile apără urșii bruni, iar românii din satele de munte își apără animalele din gospodării, fiindcă jivinele nu se pot sătura doar cu niște turiști, pe care nu-i apără spray-ul anti-urs cumpărat de pe net și vârât în rucsac. Cică urșii, după ce isprăvesc de mestecat un turist, chiar îi scormonesc prin bagaje și, dacă dau peste un asemenea spray, îl iau să-și dea prin bârlog, să le miroasă frumos.
Prin ordonanță de urgență (dată prin noiembrie), hrănirea urșilor în libertate e sancționată cu amenzi între 10.000 și 30.000 de lei, dar cine decide dacă hrănirea a fost sau nu cu intenție? Că au fost fiare care au dat iama în poiana cu grătare de lângă cabană și le-au mâncat micii și cârnații bieților turiști atârnați prin copaci. Doamna ministru Buzoianu spunea recent că vor fi instalate mii de kilometri de garduri electrice, ca instrumente de prevenție care să protejeze comunitățile; o treabă bună, fiindcă oamenii își vor trage curentul direct de la gard!
Ciobanii fac parte dintre victimele preferate ale urșilor, că o stână sus, sus, sus, la munte, sus, e pentru jivinele din zonă ca un fel de bufet cu autoservire, și ar dori o intervenție mai fermă a Comisiei Europene, că s-au săturat de strigat „Ursu’la stână!”. Măcar cu urșii nu iau amendă pentru „săvârșirea în public de expresii jignitoare sau vulgare”, conform Legii 61/1991, cum pățeau când venea lupul la stână…
Președintele uneia dintre asociațiile care protejează urșii bruni de la noi spunea că o soluție ar fi castrarea lor. Idee genială, fiindcă, oricum o dai, iese bine. Pe de-o parte, așa s-ar dezvolta turismul în România, că s-ar umple restaurantele de străini amatori de preparate tradiționale cu specific vânătoresc. Pe de alta, amenințarea că urmează să-și piardă fuduliile le va scoate urșilor peri albi, deci îi vom putea vinde americanilor, drept urși polari, pe dolari. Win-win!
(*) – Nu, de „Ziua Ursului” urșii n-au dat de băut, cum ar fi fost normal