Știm cu toții că bucățelele de autostradă, botezate cu nume pompoase (A1, A2, A4 etc.) ar trebui, cândva, îmbinate într-un întreg, adică Arad-Constanța, să zicem; când va fi asta, Dumnezeu cu mila. Până una-alta, pentru Valea Oltului, proiectul merge pe ruta Curtea de Argeș-Câineni-Tălmaciu, ceea ce-i îngrozește pe hotelierii de pe Vale: „N-o să mai oprească nimeni aici, o să fie moartea turismului!“.
„Care turism?!“, veți întreba, și pe bună dreptate. Cine-și face vacanța la Căciulata, Călimănești, Brezoi? Ce, astea-s destinații? Ei bine, incredibil, dar adevărat, turism există în Valea Oltului, turism pe bani, nu pe semințe; dau cuvântul lui nea Toma, proprietar de pensiune:
„Români nu vin, pe străini ne bazăm. Polonezi, cehi, nemți, ba chiar și francezi, dar mai puțini. Ne înțelegem cu ei mai mult prin semne, dar, altfel, foarte de treabă oameni: știu exact ce trasee vor să facă, nu-i aburește nimeni! Cei mai mulți urcă în Făgăraș spre Negoiu, dar sunt și unii care pleacă în partea ailaltă, spre Vânturarița, spre Lotrului, spre Căpățânii; unii ajung până-n Parâng. Vedeți, aici suntem la mijloc, între Transfăgărășan și Transalpina, așa că ei își lasă mașinile la noi în curte, merg pe creastă până la unul din drumuri, fac autostopul și se întorc aici. Tare le mai place!“. Îl întreb pe nea Toma de ce și-a botezat pensiunea c-un asemenea nume („Arxavia“!). Îmi zice c-a fost ideea nevesti-sii, că el i-ar fi zis „Dorina“ sau „Corina“, după numele gagicilor lui din tinerețe („Da’ muierea, nici să n-audă!“). La rândul lui, mă întreabă insistent (și incredul) dacă chiar suntem din București sau zicem doar așa, la oha: „Bucureștenii NU merg pe munte!“. Îl lămuresc că noi suntem ăia greșiții, dar să nu se necăjească, pentru că suntem o specie pe cale de dispariție. El se miră de hărțile noastre („Aveți hărți ungurești, exact ca polonezii!“), iar noi ne mirăm de calitatea mâncării și cerem supliment. Nea Toma se înfoaie ca un cocoș: „Asta mi-a plăcut mie, să simt că trăiesc: o mâncare bună, un pahar de ceva, o femeie… auzi, Geto, da’ tu n-ai treabă la bucătărie?“.