Vecini de coșmar a reprezentat, cred, o provocare pentru scenarist și regizor. E foarte greu să plasezi un film despre inconvenientul de avea vecini într-o suburbie americană tipică, în care casele stau la o oarecare depărtare una de cealaltă. Și, tehnic vorbind, potrivit criteriilor românești, nu prea ai vecini. Pentru că vecinul adevărat e ăla cu care ai măcar un perete comun și pe care-l auzi când trage apa la veceu. Sau când spală vasele în bucătărie și, din cauza presiunii, apa picură zgomotos prin pereții plini de țevi. Dacă există o fâșie de iarbă care te desparte de fâșia lui de iarbă, atunci nu e chiar vecinul tău, ci doar un tip care locuiește pe aceeași stradă cu tine și cu care nu ai nimic de împărțit, deoarece nu te deranjează atunci când îi scârțâie ușa de la sufragerie. În comunitățile afluente, unde fiecare familie are propria ei casă pe pământ, oamenii își permit să nu mai fie deranjați de bormașini și să facă lucruri mai extravagante, precum sechestrarea de oameni în beci. Mă rog, nu despre asta e filmul.
Vecini de coșmar este, în primul rând, un film cu Seth Rogen. Actorul a devenit semi-celebru după ce a apărut în Virgin la 40 de ani, Pineapple Express și Knocked Up, unde a jucat personaje imature și haioase, care fumează iarbă și nu par deloc deranjate de propria obezitate incipientă. Are un umor de bună calitate, bazat nu neapărat pe glume, cât pe o atitudine foarte directă și pe perspectiva proaspătă pe care o are asupra lumii un consumator recurent de canabis. Este probabil emblematică pentru el scena din Virgin la 40 de ani în care le povestește unor colegi de serviciu cum s-a dus foarte entuziasmat la Tijuana (parcă), în Mexic, ca să vadă un spectacol în care o femeie face sex cu un măgar. Și când a ajuns acolo nu i s-a mai părut mare lucru, pentru că, hei, era doar o femeie care făcea sex cu un măgar. De astfel de povești sunt pline filmele cu Seth Rogen. Vecini de coșmar face o oarecare excepție, pentru că, de data asta, Rogen, deși la fel de imatur, este un bărbat însurat, cu copil, care duce, ai crede, o viață plictisitoare în suburbii. Filmul începe, practic, în momentul în care în casa de alături se mută nu o altă familie de clasă mijlocie, ci o frăție de studenți, adică niște oameni care dau petreceri-monstru la fel cum alții beau apă.
Spuneam că Vecini de coșmar este în primul rând un film cu Seth Rogen. Asta pentru că în cele 97 de minute ale filmului nu se întâmplă mare lucru. Toate scenele care te conving să te uiți în continuare sunt legate într-un fel sau altul de umorul personajului imatur și nesigur pe care-l interpretează. În momentul în care studenții puși pe petreceri se mută în casa de alături, cam știi ce urmează să se întâmple. Ei dau muzica prea tare, bătrânii deranjați sună la Poliție, apar primele răzbunări, ambele tabere încep să-și întindă tot felul de capcane și conflictul degenerează până când cineva e exmatriculat. Totul, fără ca nimeni să fie rănit. Iar atunci când cineva se bate cu altcineva, lupta e mai degrabă ridicolă decât violentă, deoarece astea sunt condițiile genului. Pe scurt, un film mai degrabă nereușit, dar cu câteva glume aproape decente, pe care-l urmărești pe pilot automat, în special dacă ești răcit, te doare capul și n-ai chef de angajamente cinematografice mai serioase.
Vecini de coșmar, 2014, comedie, 97 de minute. Regia: Nicholas Stoller. Cu: Seth Rogen, Zac Efron.