De fiecare dată când apare câte-un text despre un loc mișto,
primii care reacționează sunt cei care au fost pe-acolo. „Ce faci, domnule, scrii despre locul ăla mișto? Vrei să se umple de mârlani? Ești inconștient? Păi, noi unde o să mai mergem în vacanță? Nenorocitule, să-ți fie rușine!” Bine, nu toți sunt atât de vehemenți, dar asta e ideea. Dacă descoperi, mai devreme sau mai târziu, un loc în care încă se mai poate merge, trebuie să-l ții secret. Nu scrii despre el, nu faci review-uri pe tripadvisor.com, nu vorbești despre el decât cu oameni de încredere, care pot respecta omertà descoperitorilor de locuri mișto.
Țin minte că, atunci când a început acțiunea cu Salvați Vama Veche, ideea unora dintre salvatori era ca nimeni să nu mai scrie despre oaza lor de libertate. Dacă s-ar fi putut, ar fi fost perfect ca presa să nu vorbească decât de rău despre Vamă. Iar presa chiar asta a făcut. Nimeni nu vorbea despre peisaje, despre liniștea care domnea acolo înainte de 1989, când îți trebuia autorizație de la grăniceri ca să faci plajă în Vamă. Toți scriau despre muzica zgomotoasă care se aude până în zori, despre puștanii fugiți de-acasă ca să se îmbete liniștiți cu banii cerșiți pe plajă sau despre micile nimfomane cam strâmbe, care se bazau pe alcoolul ieftin pentru a obține ceea ce în orașele de provincie din care veneau le era refuzat cu strășnicie de porcii de bărbați treji.
Poți spune orice vrei despre aceste cronici de demult, dar numai că ar fi fost favorabile Vămii Vechi nu. Așadar, atunci nu s-a scris de bine despre Vamă, respectându-se dorința salvatorilor. Și, totuși, Vama s-a umplut din ce în ce mai tare, an de an, s-a construit din ce în ce mai mult, iar organizatorii Stuffstock-ului s-au bucurat din ce în ce mai mult, pentru că festivalul lor atrăgea de la an la an din ce în ce mai mulți oameni, dornici să salveze sătucul prin sufocare.
Oarecum la fel se întâmplă și cu Vadu,
unde anul trecut am avut surpriza absolut neplăcută de a vedea o scenă, lumini și boxe, aranjate frumos pentru un concert care a venit la capătul unei zile în care, printre alții, și-au spus poveștile de succes și salvatorii Vămii. Nu știu cum va arăta Vadu anul acesta, probabil mai plin de gunoaie ca anul trecut, probabil mai aglomerat și mai bântuit de hipsteri care caută locuri cât mai sălbatice pentru a-și depune acolo punguțele cu gunoaie pe care le-au cărat după ei sute de kilometri. Asta nu înseamnă că nu voi mai scrie despre locul ăla, că nu voi mai face mișto de mârlanii care au început să-l populeze, căutând să-și pună cortul cât mai aproape de cârciuma arhiplină de pe ceea ce era, pe vremuri, o plajă izolată. Oricum, Vadu mai are o șansă, fiind parte din Rezervația Biosferei Delta Dunării, așa că, probabil, la un moment dat, cineva de la ARBDD va face mai mult pentru locul ăla decât să trimită, din când în când, câțiva angajați care să perceapă taxă de acces în rezervație.
Acum, însă, plănuiesc să-i enervez mai mult pe apărătorii din oficiu al locurilor mișto,
povestindu-vă cât de mișto poate fi în Balcic, în extrasezon. Asta, deși nu sunt sigur că oamenii care lucrează în turism în Bulgaria folosesc prea des cuvântul „extrasezon” sau știu ce înseamnă. De Paște și de 1 Mai, hotelurile din Balcic au prețurile ceva mai mari decât au fost săptămâna trecută sau vor fi săptămâna viitoare, semn că ceva cerere există. De Paște, chiar, o parte din miile de români care au cheltuit aproape două milioane de euro pe mici vacanțe în străinătate au trecut pe acolo. Nu știu cât de civilizați sau necivilizați au fost, dar nu părea că bulgarii îi urăsc de moarte pe turiștii români. Ba din contra. În mai toate hotelurile, restaurantele și magazinele din Balcic se vorbește românește. Ceea ce înseamnă că banii românești sunt la fel de buni ca și cei nemțești, englezești sau franțuzești. În definitiv, când ai la îndemână un loc care înseamnă ceva pentru românii care mai știu ceva istorie, de ce n-ai încerca să-i atragi în primul rând pe ei să-ți viziteze orășelul, să-ți umple camerele de hotel și să-ți golească mesele?
Căci Balcic, pe lângă că e un loc legat de povestea Reginei Maria,
mai e și un loc în care, la o adică, poți să fugi pentru week-end. E din ce în ce mai clar că litoralul românesc mai merită vizitat doar la disperare. Iar dacă bulgarii își dau silința să vorbească în românește sau să-și tipărească meniurile în limba asta, ceea ce în restaurantele de fițe de prin Mamaia nici măcar nu se mai întâmplă, de ce nu le-ai lăsa lor banii pe care marii specialiști din turismul românesc chiar nu vor să ți-i ia într-un mod plăcut?
E Balcic un loc mișto? Da, e, categoric. Chiar dacă plouă, nu-ți plouă în cameră, dacă e soare, ai unde să te adăpostești, iar dacă vrei să mănânci, oferta e mare și proaspătă.
Da, probabil că Balcicul nu mai are același farmec când e plin, când te lovești de oameni năuci la tot pasul, dar cine vrea locuri pustii și liniștite, neschimbate de o sută de ani, n-are decât să meargă la muzeu.