La prima vedere, textul Sheenei Patel e cît se poate de la zi pentru o anumită categorie de relații de proprietate sexuală. O afacere în patru, în care există un el cu două amante + o soție undeva în fundal. Una dintre amante (cea trupește abandonată de el), furioasă, frustrată și bîntuită de invidii, are cont pe o rețea de socializare, iar în particular scrie despre tot ce i se întîmplă și, mai ales, evaluează lumea și obiectele care o compun. Textul cel mare e alcătuit din scurte însemnări secrete, puse laolaltă, care alcătuiesc o poveste numai în măsura în care cititorul e dispus să-și pună mintea la contribuție pentru a-și face un fir narativ din ceea ce bănuiește că autoarea vrea să dea de înțeles. Chestia asta, după cum bine știți, nu e o noutate, așa că cititorul deprins cu asemenea trucuri auctoriale poate intra în joc după ce se prinde cum devine treaba sau, dacă e indispus, lasă cartea din mînă ca pe un rebus plictisitor.
Dacă lași însă deoparte amănuntele vieții noastre cotidiene prinse în rețele de socializare, cu prieteni și urmăritori (fani!), cu laikuri, block-uri și comentarii, ceea ce rămîne e vechea poveste a amantei care trage nădejde că va lua cîndva locul soției în planurile lui de viitor și, pentru asta, face strategii de acaparare în timp ce-și varsă nervii pe el și pe ele (soția și cealaltă amantă) și are complexe de rățușca cea urîtă – și imorală! – care speră că, pînă la urmă, ea va fi cea aleasă de masculul-țintă. Patel mai pune la bătaie și faptul că rățușca ei e neagră și urmașă de sclavi aduși în Albion, ceea ce complică lucrurile. Adică ea, cea care scrie despre „bărbatul cu care vreau să fiu” și despre „femeia care mă obsedează” în această parabolă a amantlîcului posesiv, în care ea umblă să se vadă cu pirostriile pe cap, iar el nu poate renunța la „actuala” lui, ea, zic, ajunge să creadă că a ajuns de bună voie sclava lui, încît se revoltă împotriva ei înseși. În afară însă de aceste complicații, povestitoarea lui Patel relatează (pentru ea? pentru cititorii voaioriști, amatori de senzații literar provocate?) ce o face să simtă el în timpul acuplărilor, dar și cum vrea ea să-l facă dependent de trupul ei pe bărbatul cu care vrea să fie. Asta o face pe pătimașa naratoare să se întrebe ce metode are femeia care o obsedează ca să-l țină aproape pe bărbatul care-i aparține. Notațiile despre aceste subiecte fierbinți nu sînt nici atît de numeroase și nici atît de explicite, încît să fie nevoie să apară pe copertă dangaua „interzis sub 18 ani”. Personajul lui Patel e mai preocupat de diferențele sociale și de mărcile succesului care aduc laikuri pe net sau stîrnesc invidii în viața de toate zilele. Descrie, de pildă, sarcastică, ușile de la intrare dintr-un cartier exclusivist, uși ale apogeului social și ale satisfacției de sine a proprietarilor aflați în spatele lor. Stîngisme de-astea de fată sărăcuță, dar pofticioasă, mai apar, ici-colo, printre însemnările personajului. Cele care se țin minte nu sînt cartușele de critică socială, ci notațiile scurte, de femeie geloasă, cu care Patel împănează textul. Vioi scris, inteligent și cu observații acute despre viața sexuală clandestină a personajului, acest așa-zis roman alcătuit din tablete și pastile te poate face totuși să-i spui autoarei că, după toate însemnările astea, se poate apuca să scrie un roman adevărat, în care să le pună cap la cap, dacă o duce putirința.
Sheena Patel, Sunt fană, traducere de Ioana Miruna Voiculescu, Editura Polirom, 2026