Cînd am citit anul trecut romanul-reportaj al lui Mihai Buzea despre experiența lui de arborist în Anglia nu știam ce va mai scrie, dar eram sigur că o va nimeri de la bine în sus. Asta nu doar fiindcă e talentat, ci fiindcă are o mulțime de lucruri de spus și îi place să scrie. Bucuria scrisului se simte și se transmite, metamorfozată în plăcerea cititului, și în noul lui roman, Jimmy.
Scris tot la persoana întîi, ca și precedentul, Jimmy e, cum se zice, „un roman de formație”, despre viața și întîmplările unui anume Mihai Buzea povestite de el însuși, începînd din adolescența sa cartierul Berceni pînă în zilele noastre și cu un supliment epic, pînă în anul 2025.
Nu mă îndoiesc că ceea ce povestește autorul aici sînt propriile sale experiențe de viață, dar ceea ce mă interesează pe mine, cititorul cărții, e ce se întîmplă literar cu aceste experiențe. Or, ca să te prinzi de originalitatea viziunii unui scriitor realist – și Mihai Buzea e un scriitor cît se poate de realist –, cea mai simplă metodă e să compari ce zice el despre evenimentele prin care ai trecut și tu. Bunăoară despre Revoluția din 1989, despre Mineriada din 13-15 iunie 1990 sau despre perioada în care românii întreprinzători „făceau Istanbulul” cu marfă ieftină cumpărată sau furată din România și se întorceau din bazarul turcesc cu diverse chestii după care oftau pe atunci românii. Cine n-a auzit măcar o poveste despre expedițiile negustorești la Istanbul ale micilor noștri comercianți din zorii capitalismului autohton?
Povestea lui Mihai Buzea are însă ceva numai al ei, începînd de la umorul amărui cu care e pusă pe hîrtie și pînă la personajele care o populează, pe care Buzea le vede, le aude și le miroase în propozițiile pline de nerv – uneori și de nervi! – din care sînt construite, într-un bine chitit crescendo, scenele din care e alcătuit acest episod al romanului. Marele cîrlig epic al episoadelor din care e construit romanul e povestea de dragoste între – insist – autorul de hîrtie Mihai Buzea și fata unui securist cu relații, poveste care începe de pe vremea cînd cei doi erau elevi de liceu și continuă, cu diverse poticneli ambientale, cîteva decenii după aceea. Dar ceea ce te face să citești romanul fără să-l lași din mînă e forța de cronicar-povestitor a romancierului. Căci Mihai Buzea te plimbă prin capitalele Europei, ba te duce și-n America, în California, pe-acolo pe unde l-a dus viața pe acel Mihai Buzea care scrie romanul.
La lansarea cărții, la Gaudeamus, Mihai Buzea a venit și cu un rucsac în care se aflau diverse obiecte care aveau legătură cu cartea și pe care le-a scos la iveală cînd i-a venit rîndul să vorbească. Menționez doar instrumentul folosit de profesioniștii „caftelilor”, pe care mi l-a dat spre cercetare: un mic, dar greu cilindru de fier care se poate îndoi, îmbrăcat într-o imitație de piele, o pereche de opinici și un soi de mănuși de un alb murdar pătate în dreptul degetelor de ceva care ar fi putut fi sînge. Toate aceste obiecte, plus un steag al Republicii California, o mănușă de baseball și o minge tot de baseball au fost scoase de Mihai din rucsacul lui, ca o probă a autenticității romanului său, în care sînt pomenite toate aceste obiecte. Mi-a plăcut această regie a romancierului, menită să-i convingă pe cititori că Mihai Buzea, personajul de hîrtie care a scris romanul, se suprapune cu autorul Mihai Buzea.
Pentru mine, însă, aceste elemente de recuzită nu înseamnă mare lucru. Dacă textul ar fi scîrțîit artistic, autorul nu l-ar fi ajutat să nu i se simtă scîrțîitul nici dacă venea la Gaudeamus cu o valiză mare, plină cu asemenea obiecte. Iar chestia asta nu ține numai de originalitatea cu care Mihai Buzea se prezintă la întîlnirea cu cititorii la lansarea cărților sale, ci cred că ascunde și o temere a lui secretă că cititorii ar putea să nu-l creadă, încît se simte dator să le ofere probe de autenticitate. După mine, nu e cazul. Dar această grijă pentru detalii a romancierului spune mai mult decît orice fraze critice despre scrupulozitatea aproape maniacală cu care Mihai Buzea dă seamă, ca să zic așa, despre vremurile și oamenii din cărțile sale.
Mihai Buzea, Jimmy, Editura Polirom, 2018.