Tabletele și telefoanele smart sînt tehnologia cu cea mai rapidă creștere din istoria umană. Nu e de mirare, așadar, că se fac studii peste studii privind felul în care interacționăm cu tehnologia asta minune. Și unul dintre studiile astea are niște rezultate surprinzătoare. Sau, poate, tocmai, de fapt sînt perfect explicabile și reprezintă viitorul. Pentru că studiul de care vorbesc e făcut pe preșcolari. Mă rog, pe pregrădinițari, dacă o fi existînd cuvîntul.
Studiul, despre care povestește Asociația Americană de Pediatrie, s-a făcut pe 370 de părinți dintr-o comunitate minoritară, urbană și cu venituri mici, iar 13% din ei nu aveau nici liceul terminat. Copiii aveau între 6 luni și 4 ani, iar 51% erau fetițe. Cele mai multe dintre case aveau televizor (97%), tablete (83%), telefoane smart (77%) și acces la Internet (59%).
Vreți rezultatele sondajului? Mai jos este un tabel cu răspunsul la întrebarea “Ce vîrstă avea copilul cînd a efectuat pentru prima dată aceste activități?”.
| <1 an | 1 an | 2 ani | 3 ani | 4 ani | |
| atins/scrollat ecranul | 36% | 33% | 20% | 9% | 2% |
| apelat pe cineva | 24% | 35% | 25% | 11% | 4% |
| privit emisiuni TV | 52% | 25% | 18% | 4% | 1% |
| jucat jocuri video | 12% | 26% | 36% | 18% | 7% |
| folosit aplicații | 13% | 26% | 36% | 17% | 7% |
| alte activități | 52% | 25% | 26% | 15% | 3% |
Deci pînă la 2 ani, mai toți copiii o făcuseră deja, dacă “o” se referă la ceva cu tehnologie mobilă.
Pînă la vîrsta de 4 ani, 38% din copii petreceau peste o oră pe dispozitive mobile de media. 14% o făceau de la 1 an. Și doar sub o treime din părinți au vorbit despre asta cu doctorul pediatru.
Studiul nu spune, mai departe, dacă asta e bine sau rău. Dar știți cum facem noi mișto de părinții noștri cu telefoane cu taste că nu știu să bage un număr în memorie, nu? Imaginați-vă ce-o să mai rîdă generația asta mică de noi, la o vîrstă mult mai fragedă.
Dar eu sînt pregătit. Am deja în cap o idee, că vreau să mă folosesc de superputerea asta a piticilor vizavi de tehnologie. Mă gîndesc la o aplicație care să le arate cum miroase iarba, cum bîzîie gîzele și cum arată cerul, să afle și ei ce e dincolo de ecrane. Nu știu încă s-o fac, da’ sigur mă învață unul dintre copiii prietenilor.