Un film norvegian* care începe cu „Numele meu este Roger Brown. Am 1,68 înălţime“ şi se termină cu „Şi ştiţi ceva? E mai mult decît suficient“ nu-mi putea fi decît simpatic. Mai întîi pentru că norvegienii sînt, de regulă, enervant de înalţi şi practică mult sport, făcînd tot posibilul să arate infinit mai bine decît mine. Apoi, pentru că cinematografia lor e mai degrabă mijlocie. Şi e bine de ştiut că-n atari condiţii le-a ieşit un ditamai thriller-ul pentru marele public, distribuit în 31 de ţări. Inclusiv Statele Unite, Marea Britanie şi, dacă vă puteţi imagina aşa ceva, Kazahstan.
Explicaţia e simplă. Ce se-ntîmplă între cele două mărturisiri ale antieroului/naratorului – cel mai de succes headhunter din Olso, un omuleţ ambiţios, arogant şi detestabil, care fură tablouri din casele managerilor pe care-i intervievează, pentru a-şi putea păstra casa de 30 de milioane şi nepreţuita-i soţie – e norvegian doar ca setting şi limbă. Regizorul Morten Tyldum a studiat la Şcoala de Arte Vizuale din New York şi-şi face treaba exact ca un meşteşugar american (practic, mai bine decît majoritatea lor). Ştie exact unde să pună actorii şi mai ales camera, cum s-o mişte, cînd să bage fum, clarobscur sau sentiment, cînd să dea drumul la sînge, cu ce să umple cadrul şi cum să rezolve vizualmente bubele din scenariu (bazat pe un roman de mare succes în peninsula scandinavă). Cel mai important – ştie cum să manipuleze spectatorul de aşa natură încît să înghită fără să se strîmbe neverosimilul unor situaţii şi, ocazional, absurditatea unor twist-uri. Perfect logic: tipul a lucrat intens în publicitate.
Cînd headhunter-ul de dimensiuni aproape medii Roger Brown (Aksel Hennie) îl întîlneşte pe enervant de bine clăditul Clas Greve (danezul Nikolaj Coster-Waldau, în speţă Jamie Lannister din Game of Thrones) i se pare c-a găsit, în fine, CEO-ul perfect pentru compania Pathfinder: Clas manageriase o firmă rivală, specializată în nanotehnologie cu aplicaţii militare, şi tocmai moştenise un tablou celebru, intitulat sugestiv „Vînătoarea mistreţului caledonian“. Evident, de aici încolo începe coşmarul criticilor de artă (care-şi vor da ochii peste cap, ştiind istoria reală din spatele picturii) şi filmul propriu-zis – o foarte alertă comedie neagră, construită ştiinţific, conform tuturor reţetelor bune în vigoare şi cu o ingeniozitate care frizează adeseori nanotehnologia, în jurul motivului vînătorii.
Gloanţele zboară, maşinile plutesc, un cîine se plimbă c-un tractor, iar cel mai mare poliţist al Norvegiei înghite pe nemestecate găluşca unui caz nerezolvat. E entertainment pur ce se-ntîmplă pe ecran şi poate primul reflex condiţionat al spectatorului – acela de a compara filmul lui Tyldum cu comediile sîngeroase ale fraţilor Coen – le-ar face o mare nedreptate Vînătorilor de capete. Despre care am convingerea c-au realizat, cinstit, asemeni hoţului neprins, tot ce şi-au propus şi nimic mai mult.
* Vînătorii de capete (Norvegia, 2011). Regia: Roger Brown. Cu: Aksel Hennie, Nikolaj Coster-Waldau.
Dacă doriţi să recomand
1) Daybreakers / Daybreakers: Vînătoarea a început (Australia – SUA, 2009; regia: Peter & Michael Spierig). La Digi Film – sîmbătă, 30 iunie, ora 23,25. Trend-ul ascendent al vampirilor atinge cote alarmante. De data asta, vampirii domină lumea, cultivîndu-i pe oamenii minoritari şi pe cale de dispariţie, ca rinocerii de Java, în ferme de sînge. Logic, pe undeva: sîntem în 2019, cînd de umanismul cu colţi de catifea din True Blood şi Twilight Saga s-a ales, între timp, praful.
2) Look Back in Anger / Priveşte înapoi cu mînie (Marea Britanie, 1958; regia: Tony Richardson). La TVR Cultural – sîmbătă, 30 iunie, ora 23. Sentimentul inadaptabilităţii nu e apanajul rataţilor contemporani cu Adrian Năstase. Richard Burton e imperial în rolul unui tînăr furios, iar clasa de mijloc britanică iese din acest film clasic la fel de şifonată ca din criza din 2008.
3) The Boxer / Boxerul (Irlanda – SUA, 1997; regia: Jim Sheridan). La Cinemax 2 – sîmbătă, 30 iunie, ora 21. După 14 ani petrecuţi în detenţie, în contul IRA, Danny (Daniel Day-Lewis) revine în cartierul său natal din Belfast şi de dedică boxului. E previzibil, dar de înţeles.