Între 1922 și 1926 a avut loc Marea Guvernare Liberală, cea mai consistentă reașezare a economiei românești. Prim-ministrul Ionel Brătianu, șeful celor două dinastii – liberală și regală – l-a adus pe Vintilă la Ministerul de Finanțe. A fost, probabil, cel mai inspirat nepotism din istorie.
Vintilă Brătianu demonstrase avantajele gîndirii inginerești atît la Primăria Bucureștiului, cît și la Ministerul de Război. Stilul lui metodic, organizat, bazat pe logică și pe viziune documentată, a fost colacul de care avea nevoie o țară în derivă administrativă. România Mare încorpora acum noi teritorii, iar unificarea lor deplină cerea mîna și mintea unui șef de șantier.
Vintilă a scos din beciul familiei o lozincă la care liberalii pritoceau de mult, dar care abia acum își găsise momentul: “Prin noi înșine”. Asta însemna, în mare, reconstrucția țării prin efort național și refacere a capitalului local. Vintilă a demarat în trombă modernizarea sistemului fiscal, a descentralizat și echilibrat bugetul, a redus funcționărimea care devora prin mii de cotloane resursele statului și a urgentat încasarea sumelor convenite ca datorii de război cu Puterile Centrale.
A luat măsuri pentru stabilizarea monedei și a reușit să explice societății dificultățile unei țări dominate de capitalul străin. Deviza „Prin noi înșine” a fost pusă la lucru prin Constituția din 1923, care arăta că zăcămintele miniere, petroliere și restul bogățiilor subsolului aparțin statului. Capitalul românesc a fost ajutat să iasă din inferioritate prin legi care limitau participarea capitalului străin la 49% dintr-o întreprindere mixtă. Economia și-a luat repede zborul, finanțele s-au consolidat, iar dependența României de împrumuturi și capitaluri externe a scăzut spectaculos.
Vintilă a întărit politicile comerciale ale Dunării, pe care a declarat-o bun economic de importanță majoră, și a orientat spre statul român veniturile din exploatarea uriașelor rezerve de petrol.
În următorul guvern liberal, în 1927, Vintilă primește iar Ministerul de Finanțe, însă doar pentru patru luni. În noiembrie, Ionel Brătianu face o amigdalită și dispare din istoria vie a țării, iar Vintilă se trezește moștenitorul celor două tronuri: de premier și de președinte al PNL.
E o moștenire împovărătoare pentru Vintilă, prea meticulos și disciplinat pentru a face față jocului politic mare. Fără umbra protectoare a lui Ionel, Vintilă nu reușește să obțină împrumutul financiar occidental de care reformele lui aveau nevoie. Se întoarce la București cu coada între picioare și cu traducerea în franceză și germană a devizei „Prin noi înșine” în urechi.
În anul următor, la presiunea PNȚ și a presei de bulevard, Vintilă demisionează. Încearcă să resuscite doctrina PNL în Opoziție și se opune venirii lui Carol al II-lea pe tron fără să-i reușească vreuna din ele. În decembrie 1930, în ograda moșiei sale de la Mihăiești, unde medita de unul singur, primește vizita unui infarct și iese din scenă cu acea discreție a inginerilor care țin lumea în spate.