Dragă jurnalule de călătorie, de cînd sînt mereu pe drumuri prin Europa, am ajuns la concluzia că îndrăgitul interpret de muzică populară Gică Popescu avea dreptate: “Drumurile noastre, toate, se vor întîlni vreodată”. Azi sînt într-o țară, mîine sînt într-un alt oraș, poimîine mă trezesc într-o altă cameră, viața asta de turneu mă ostenește peste măsură, am ajuns să sufăr și cu organismul, m-a tras curentul și doctorul spune că am făcut și o scrînteală de hipopotamus la creier. Hipopotamusul e cică o parte foarte importantă din creier care e solicitată cînd trebuie să gîndești mult. M-am săturat să gîndesc mult, am atîtea gînduri care îmi trec în același timp prin cap, că noaptea nici nu pot să dorm. Noroc cu soțul meu care vine uneori și îmi pune o cîrpă pe cap ca să se facă întuneric și să dorm, și dimineața vine și mi-o ridică de pe cap și se face lumină, că altfel n-aș ști cînd e zi și cînd e noapte.
Săptămîna trecută am fost în Macedonia, la Priștina, în Muntenegru, la Stalingrad, și în Israel, la New York, atîtea orașe necunoscute, atîtea țări încărcate cu mister, dar să știți că în multe feluri și ei seamănă cu noi, românii. De exemplu, eram la un eveniment foarte important într-una din țările astea și vorbea un bărbat, nu știu cine era pentru că eu sînt măritată și nu mă uit la bărbați, și deodată îmi dau seama că înțeleg limba pe care o vorbea. M-am panicat, vă dați seama că așa ceva nu e normal și am citit o groază de povești din astea în Formula AS în care o femeie se trezește din comă și începe să înțeleagă la perfecție limba mexicană sau să numere foarte corect. Au început să mă treacă nădușeli, că am început să cred că poate și eu sînt într-o comă și eu nu vreau să fiu într-o comă, așa că m-am ridicat în picioare de pe scaun și am zis tare: “Măicuța Domnului, nu mă lăsa să fiu într-o comă de la epuizare”, și Măicuța Domnului m-a ascultat și a făcut o minune, și cînd m-am uitat mai bine nu eram într-o țară străină, eram chiar la Alba Iulia, unde s-a făcut Hora Unirii și primul port la Marea Neagră, și cred că de aia înțelegeam ce zicea omul ăla, că eram în România. Vă zic, oameni buni, aveți grijă mare cu călătoriile și epuizarea asta, sindromul burnout, că eu am avut noroc de data asta și am scăpat, dar cine știe ce se poate întîmpla data viitoare, he-he.