O briză primăvăratecă adie prin România: cică Mitică s-ar retrage în 2013!!! Simţind zefirul schimbării, exasperaţi de interminabila dictatură a lui Corleone, colegii din presă s-au mobilizat exemplar. Gazeta sporturilor a lansat campania „Mitică la brutărie“. Pro Sport s-a distribuit în ţiplă, cu batiste albe, ca – vorba împricinatului – de mort. Două iniţiative lăudabile. Dar tot imaginaţia inepuizabilă a peluzei a scos-o p-aia bună.
La meciul Pandurii-Dinamo apăru un banner pe care scria: „Mai am un singur dor / Sandu şi Mitică la coafor“. Foarte tare. Sîntem poporul lui Caragiale, însă tot Eminescu ne e model în absolut. Chiar te gîndeşti că numitul Dragomir Dumitru n-a mai fost tuns la chelie de prin 1990, iar pe Sandu Mircea n-a reuşit nimeni să-l radă de douăj’ de ani încoace… Acum, s-ar zice, în limbaj mai marxist, că-s coapte condiţiile schimbării revoluţionare. Să nu ne luăm dorinţele drept realitate. O curcă din Bălceşti zbură pînă la noi şi ne aduse în clonţ nişte versuri pe care le-am interpretat ca pe un posibil Drept la replică. Zice aşa:
Mai am un singur dor
Orice ar spune Gigi
Să mă lăsaţi să mor
Ca barosan al Ligii.
Să-mi fie şmenul lin
Şi Naşu’ aproape
Pe-ntinse etape
Să mai trucăm puţin.
Nu-mi trebuie flamuri
Că sînt un om bogat
Ci-mi ticluiţi un blat
Să las ceva la neamuri.
Aşa grăi orătania şi, înfoiată, se pierdu prin tufe. Băgîndu-i la cap mesajul, am repetat vorba bietului Vlahuţă: nu de Sandu şi de Mitică mă cutremur, ci de veşnicia lor! Ăştia, fraţilor, nu se vor da duşi cu una, cu două. Pînă să-i vadă poporul plecaţi, eheee, mai sînt de întreprins multe anchete şi numeroase rime de făcut. Că d-aia s-a născut românu’ poet: ca să mai scape de proza ăstei lumi de căcat.