Mi s-a pus pata pe Ministerul Culturii, da’ nu mi-a fost dat de multe ori să văd un demnitar al statului român atît de dus cu pluta. Domnul Breaz (fie-i numele slăvit) are puțini bani în vistierie. În loc să tacă mîlc și să facă pe mortu-n păpușoi, domnia-sa s-a gîndit (da, eu chiar cred că asta a făcut!) să scoată din puțul gîndirii cugetări care să țină de foame. Răbdări prăjite.
Pe foarte scurt, omul nostru are ce are cu artiștii independenți. Acolo îi e greu voinicului. Acolo nu sînt bani pentru că… ei, pentru că artistul, ca și strungarul, trebuie să aducă „plusvaloare”, adică bani. Îți dau, ne dai. Vi se pare corect? Da. Este? Păi, nu este. Pentru că, în timp ce trupele de teatru independente aleargă cu limba scoasă după fonduri pentru a monta spectacole, teatrele de stat stau bine-mersi cu curu’ pe pușculiță. Cum spunea cineva, ideea modernă de plusvaloare, concurență, impact, eficiență e sabotată chiar de Măria Sa statul. Hai să luăm o trupă independentă care depune un proiect la AFCN. Suma maximă pe care o pot obține nebunii ăștia e de 80.000 de lei. Pare o sumă frumușică, dar nu e deloc așa.
Teatrul Național de Operetă are o subvenție anuală de 28.000.000 de lei și a vîndut în toată stagiunea 3.043 de bilete. Partea hazlie e că, totuși, au fost prezenți la spectacole 16.352 de spectatori invitați. Gratis. Împărțiți cele 28 de milioane la cei plătitori și veți vedea cît costă un spectator. Privatul, independentul și compania au rețete mult, mult mai mici. Ca să mă fac înțeles, am să compar sumele primite (sub formă de salariu și de remunerație) de artiști. Dacă ești salariat al teatrului, ai un venit mediu brut lunar de 5.760 de lei. Cît încasează un independent de la AFCN? 800. Eu mă mir că mai poate să sufle pe scenă.
Dar hai să vedem „eficiența”, care îi e atît de dragă ministrului. Raportat la numărul de spectatori, un spectacol independent are o eficiență mult mai mare. Sigur, dacă numărăm, teatrele de stat aduc mai mulți spectatori. Doar că costul pe cap de cetățean culturalizat e de multe ori mai mare decît în privat (nu vorbesc de TNB, care are o subvenție de 43 de milioane anual, mai mult decît toate fondurile naționale de spectacol ale AFCN). Apoi, spuneți-mi, cît poate cere nebunul independent pe un bilet? Se poate întrece cu subvenția de la stat? Păi, o să spuneți, asta nu-i concurență, e întrecere socialistă. În aceste condiții, ministrul delirează, de-ai zice că e niscaiva neoliberal pur și dur.
Să vă spun un secret: nu e de nici o culoare. Atîta doar: nu are habar. Adică e stăpînul unui minister insignifiant și speră să-și termine mandatul fără să-l doară capul. Nu degeaba spunea un mare maestru al gîndirii propagandistice: „Cînd aud de cultură, îmi vine să pun mîna pe pistol!”.
Stai, bade, nu te grăbi. Că, uite, am pus noi mîna pe bîzdoacă! Mînă de la mînă.