Săptămîna trecută, imediat după scumpirea biletelor, am avut onoarea de a călători cu trenul pe bani mai mulţi, dar într-un vagon din ăla albastru, cu etaj, care avea uşi automate, aer condiţionat şi, culmea luxului, chiar o priză funcţională.
La care am conectat rapid laptop-ul şi m-am apucat să scriu textul ăsta laudativ. După un timp, răspunzînd chemării naturii, am intrat la WC. Ei, asta da automatizare: fără butoane sau mînere (de tras apa, de închis uşa) şi, în loc de hîrtie, dotat cu ventilaţie. Naturală, prin partea de sus a geamului, care dispăruse cu tot cu ramă. Dacă ploua afară, te puteai şi spăla.