Fraților, am învins așteptările! Ne-am realizat principalul obiectiv: să nu ne facem de merde în partida inaugurală de la Euro 2016, în fața atîtor miliarde de telespectatori. Ce urmează e bonus. În ciuda scepticilor (y compris nous), echipa României s-a scos demn cu Franța. Acuma, că ne-au bătut cu două goluri ciudate – unul dubios, altul fabulos –, asta e! Mergem înainte. Îi mai prindem pe franțuji în finală, să ne luăm revanșa, dacă-s în stare să ajungă pînă acolo.
Pentru noi, ca suporteri necondiționați ai Naționalei, mai important a fost ce-am sesizat în atitudinea băieților noștri: demnitate, hotărîre și, cumva, ceva mai mult spirit pozitiv. Doamne-ajută, fie s-o țină tot așa, cu crucile și indicațiile lu’ Tata Puiu, către fazele superioare ale competiției! Am demonstrat că avem ceva argumente, privim înainte, nu în urmă, e deja o eternitate de cînd Giroud i-a dat peste mînă lui Tătărușanu. La faza aia zicem și noi la fel ca Marica, pe Dolce Sport: “Ca atacant spun că nu este fault, ca român spun că este 100% fault”. Corect! Cum ziceam, mergem înainte.
Acum, că emoțiile debutului au trecut și băieții au demonstrat că-și pot depăși condiția, totul devine foarte simplu în ziua de astăzi, luni. Tre’ să facem doar un egal și o victorie cu Elveția și Albania. Mai bine, zicem, le batem pe amîndouă. Cu Elveția trebuie să recuperăm trauma acelui 1-4 de la World Cup ’94, ca să nu mai pomenim de istorica, scuze, catastrofă de la Zürich ’67, 1-7, cu Dobrin, Liță Dumitru și Lucescu în echipă. Cu Albania – și mai ușor, nu trebuie decît să confirmăm un palmares de lungi decenii, cînd le-am tot dat șase-șapte boabe, în mai multe rînduri, nu ca Elveția nouă, la Zürich, într-o singură zi.
Deci, ca să simplificăm, e foarte simplu. La cîtă disciplină și neașteptată dedicație au dovedit tricolorii, mai bine luăm ambele echipe la pachet. Așa cum există două Românii (doar două?), așa există și două Albanii. Hai să nu ne mai complicăm atîta. Sîntem singura echipă de la Euro cu jucători get-beget băștinași, născuți-crescuți în țara-mumă. Așadar, luăm Elveția lu’ d’alde Xhaka, Shakiri, Dzemaili & comp. Iar pe urmă va fi floare la ureche cu Albania-Albanie, a lu’ d’alde Xhaka, Çana & Berisha. Că doar nu sîntem noi, românii, în Europa, în urma albanezilor. Hai, băieți, hai că se poate! Hai România!