Deși n-a plouat, marea manifestație de sîmbăta trecută, la care auriștii și Olivia Steer au invitat lume peste lume, n-a fost decît una mică. Că ieșiții în stradă stăteau nas în nas și fără mască, fiindcă D. Șoșoacă a decis că pandemia nu există, asta era de așteptat. S-au agitat steaguri, au apărut bannere, a avut loc și un marș între Universitate și Piața Victoriei, ceea ce iarăși era de așteptat. Tot de așteptat era și reacția prostească a unui site de știri, că în ciuda protestelor de vineri și de sîmbătă, duminică n-a crescut numărul infectaților.
Peste două săptămîni, cam cît durează incubația, pariem că același site de știri va consemna brusca înmulțire a cazurilor confirmate, ca pe o dovadă că degeaba ne vaccinăm, purtăm mască și stau cîrciumile închise? Pînă atunci, ministrul Sănătății, Voiculescu, și ministreasa Muncii, Turcan, își vor fi plătit amenzile și vor încerca să facă uitat că au fost prinși fără mască, de parcă i-ar fi inspirat Olivia Steer. Amîndoi vor rămîne în funcții, cu toate că, atunci cînd e vorba de alții, și Voiculescu, și Turcan pomenesc lăcrimînd despre nesimțire, onoare și despre demisii.
Comentatorii își dau cu presupusul despre portretul-robot al protestatarilor. Unii, încurajator – vai, săracii, n-au de lucru, n-au de nici unele! –, alții, uimit-tăios, de parcă acum ar fi aflat de existența celor ce se înghesuie prin Centrul Vechi cînd e deschis și stau ciotcă pe unde nimeresc, la o bere. De unde au apărut ăștia? Nu din bibliotecile părinților, nici de pe treptele Teatrului Național, unde tot așteaptă să se deschidă casa de bilete. Ei sînt dobînda cărților necitite, a învățămîntului pe sponci, a spiritului de gașcă, a disprețului față de ceilalți în care i-au crescut părinții, a corupției, a Poliției care închide ochii, a politicienilor hoți, a bogățiilor inexplicabile agonisite de analfabeți funcțional și a haosului patronat de stat. Cine crede că ăștia sînt votanții lui Șoșoacă și ai celorlalți auriști se înșală. Mai degrabă fac parte dintre cei care nu știu unde se află secțiile de vot, „fiindcă e tot aia“. Mai e ceva, toți ne-am săturat de restricții, chiar și cei care le respectă. Așa că nu e un mister de unde le vine sictirul celor tineri, care vor să se întîlnească seara și nu pot, dacă respectă riguros interdicțiile orare, și care cînd se văd ziua ar trebui să stea cu masca pe față și la doi metri distanță unii de alții. Peste tot ies tineri în stradă și vor mai ieși, iar pe lîngă ei apar și politicieni extremiști, fomiștii voturilor, care-i mai și stîrnesc, apoi încearcă să le dreseze hormonii cu ideologia. Deocamdată n-au izbutit, dar asta nu înseamnă că nu vor mai încerca.