Eram, ca omul, la o știucă în Deltă,
lângă Uzlina, mă bucuram de liniște, de soare, de apă. Cum lansam eu nălucile, ba la baza plaurului, ba lângă nuferi, un zumzăit din ce în ce mai intens mi-a atras atenția, mai ales că era în crescendo, ca în Black Hawk Down, la Mogadishu. Un elicopter se ridica de undeva din împrejurimi și, în naivitatea mea de știucar, mi-am zis: „Ia uite, mă, săracul, o fi vreun pescar cu infarct, cine știe, i-o fi crăpat motorașul când era în luptă cu un somn de o sută de kile”.
Numai că, după un sfert de oră și vreo două știuci aduse la barcă, se mai ridică un elicopter din același loc. Îmi zic: „Nu cred că mai e un pescar cu infarct, nu mai e pește cum a fost odată. Trebuie să fie un accident, ceva, și ăștia cară victimele”. La al treilea elicopter ridicat nu la mult timp din același loc, undeva peste două grinduri și două rânduri de sălcii, intru serios la idei. „E accident nasol, SMURD-ul, SRI-ul au trimis toată flotila de elicoptere”, presupun eu. Nu mai puțin de opt decolări, cu survolări la rasul stufului, puțin peste capetele lebedelor, egretelor și gâștelor zburătăcite de vacarm, așa că l-am întrebat pe un lipovean, venit pe baltă să scuture niște vintire, dacă e prăpăd în Uzlina. El s-a uitat lung la mine și mi-a zis că sunt mahări de la Guvern, care vin aici cu alai mare la fiecare două-trei săptămâni.
Locația este Centrul de Cercetări Uzlina-Murighiol,
un complex de vile, bazine de înot, săli de conferință, până și un pavilion pentru păsări, destinat până nu demult exclusiv cercetătorilor internaționali care vin nu numai să studieze Delta Dunării, dar să o și promoveze în țările lor. Acum biologii, ecologiștii, ornitologii, dacă vor să mai vină în scopuri științifice, vor trebui probabil să stea la cort, în natură, unde de fapt le și este locul, pentru că Guvernul României a inclus acest complex turistic printre cele douăzeci de locații de protocol destinate noii nomenclaturi. Până în 1989, aici era reședința deltaică a lui Ceaușescu, pregătită să-l primească pe cel mai iubit fiu al poporului împreună cu sinistra lui soție în vizită de lucru, să vadă și ei cum decurge desecarea Deltei și transformarea sa în ogor. O cabană modestă și un rând de dale care pleca departe pe malul Dunării – aleea pe care, chipurile, le plăcea Ceaușeștilor să se plimbe în liniște.
Pentru a construi această cabană, partidul și Securitatea au ras de pe fața pământului satul Uzlina. Nu pentru că era acolo și nu aveau loc de el, era la câțiva kilometri depărtare, ci pentru că poporul nu putea să stea chiar așa de aproape de fiul său cel mai iubit, venit în vizită de lucru. După vreo douăzeci și cinci de ani de democrație, niște vile șmechere răsărite aici și alte upgrade-uri care fac cabana lui Ceaușescu să pară astăzi o dependință destinată cazării personalului de deservire, guvernatorii en titre ai acestei țări au decis ca locația să fie locul lor predilect de destrăbălare, relaxare și întruniri de taină.
Băieții veniți cu partidul
să stabilească aici detaliile pescuitului în ape tulburi, cu viermuși, râmă și la ce o mai pune botul carasul din popor, au la dispoziție prin lege și două elicoptere ale SRI, când spionii noștri patrioți nu filează din aer trecerile ilegale de stoluri de becaține, lopătari și pelicani peste graniță. Pentru că aleșii neamului sunt fierți să se creadă vulturi, iar SRI-ul își face foarte bine treaba la o adică și de la sol, chermezele de partid au început să includă în mod tradițional nu numai bălăceală în piscină, burți umplute cu caviar, băuturi fine și, în general, viață gen Internaționala Socialistă, ci și plimbări cu elicopterul peste ornitologia Deltei. Asta este cea mai mare fiță, să te dai cu elicopterul la joasă înalțime, să sperii cohortele de păsări și să le vezi așa cum le vede codalbul semeț, de sus. Totul la doar 1.200 de euro ora de zbor. Adică vreo opt decolări, cam două ore.
Păi, măi ecologiștilor populiști, care plângeți că din banii ăștia s-ar fi putut face pentru Deltă asta, și asta, și asta – ciocul mic! Hai să fim serioși, pentru 2.400 de euro nu s-ar fi dat jos din pat nici braconierul care aduce icra neagră proaspătă la chermeze de genul ăsta.