În anii 2000, Zgonea era individul insipid care rânjea pe lângă Năstase și Hrebe. Tipul care râde zgomotos la glumele șefului, după care se oprește brusc și întreabă: “Șefu’, închid fereastra, vă trage la spate?”. Șeful nu se obosește să-i răspundă, e obosit de slugărnicia agresivă a individului.
Acum, a înlocuit rânjetul cu o pereche de ochelari cu ramă groasă.
Te întrebi: cum se face că tipul insipid de atunci, care mulțumea cerului în fiecare seară că i-a luat din mână ciocănelul cu care lovea în roțile marfarelor din gara Craiova, a ajuns să-i scuture mâna ambasadorului SUA vorbind despre reforma clasei politice și despre anticorupție? Răspunsul, cred, ține de reforma clasei politice.
Odată cu Ponta, Bucureștiul și-a epuizat rezerva de cadre. Corlățenii și Bănicioii au pocnit la prima confruntare. PSD a câștigat o mare luptă cu un cadavru: Băsescu. În timp ce Băsescu se prăbușea sub loviturile austerității, hoției pedeliste și ale single malt-ului, USL-ul îl lovea. Mai dădea și poporul, mai dădea și PDL-ul. În final, mai spre dimineață, a început să dea chiar și Băsescu.
DNA, SRI, corupție, prostie sau orice vă mai trece prin minte, toate au mâncat PSD-ul într-un timp record. Grupul infracțional organizat numit partid politic s-a dizolvat cum se dizolvă în apa din veceu tubul de carton al hârtiei igienice Zewa. A avut o ultimă zvâcnire de măreție: prietenia dintre Ponta și Sebi Ghiță, cea care aducea aminte de prietenia dintre Adi Năstase și miliardul de dolari. Dosare, ziceam, boala plagiatelor dusă pe picioare până a cedat genunchiul, baroni la arest, o bijuterie arhitecturală care producea voturi și bani s-a năruit. E o minune că Dragnea, a cărui casă începe într-o comună și se termină unde începe următorul județ, e în picioare. Cu ajutorul DNA, Dragnea a avut un dosar cu care se putea mândri în fața electoratului și a primit o condamnare cu care se poate mândri în fața partidului – șeful e încă în grațiile “cuiva”, șeful nu e mort.
Din praful atâtor prăbușiri, Zgonea a scos capul și a ieșit victorios, la fel cum o făcuse colegul său, Mihai, cu patru sute și ceva de ani în urmă. Cei din jur au început să-i zică “boss”. Așa, din inerție, pentru că mai toți cei care au venit între timp l-au găsit acolo. Ei nu știau că ar fi putut să-i comande o cafea și Zgonea se executa. La fel cum Zgonea a executat tot ce i s-a ordonat de la partid, fără să întrebe dacă ordinul ar avea urme de corupție pe plic.
Conducerea PSD-ului de azi? Numele Marian Neacșu vă spune ceva? E secretar general. Mihai Viorel Fifor vă spune ceva? E președintele Consiliului Național. Dar Mihai Chirică, Victor Negrescu, Gheorghe Șimon, Viorel Ștefan, Petru Vlase, Mihai Tudose?… Sunt vicepreședinți ai PSD.
În fruntea PSD, alături de Dragnea, Zgonea și-a șters de pe față rânjetul slugarnic și și-a pus ochelarii. Uitându-se în jur, a zis: aș putea să fac un Mircea Geoană, aș putea să fac un Victor Ponta, da, chiar aș putea să-l dau jos pe președintele în funcție și să fiu eu președinte. N-a fost să fie.