Voi aţi căscat ochii la zîmbetul candidaţilor la primării? Este primul şi ultimul lor zîmbet.
Sîmbătă eram în intersecţia Unirii cu Mircea Vodă şi Prigoană este spaima locului. Un rictus, un zîmbet forţat. Viclenie, răutate. De acolo, din locul lui de sus, mă sfidează. „Plici de-aici“! Lîngă el, Negoiţă, unu şi doi. Liviu, zis Continuitate, peşte mort. Ţi-o coace şi ţi-o trage. Robert, două postere cît casa. Într-unul fără zîmbet, un mitocan fără leac, celălalt surîs forţat, sfidător, gen „Nu-mi pasă de tine!“. Uite-i pe Robert şi Ponta în cîteva bannere. Aşezaţi cu furca. N-au nici o legătură unul cu celălalt. Computerul, întîmplător, i-a adus împreună.
Stau zăpăcit în mijlocul intersecţiei. Votez viclenia sau peştele mort sau sforţatul? Rămîn în derută. Şi aşa îmi vine ideea să umblu prin Bucureşti şi să mă belesc ca prostul la postere. O plimbare, un mizilic.
Hai să încep cu o teamă. Negoiţă Liviu şi-a făcut un afiş cît blocurile avizate ilegal cu Liviu. Îi e frică nefericitului. De „cetăţenii turmentaţi“.
Sectorul 1. Poza lui Paleologu de pe banner e ştearsă, fără personalitate. Priveşti ca la un cearşaf gol. N-are vino-ncoa. S-a cocoţat formal colo, în par. Celălalt, bătrînul Chiliman, stă ca lemnu’ în poză. Inexpresiv. Lehamite. Genul: „Ce vor ăştia? Să mă deranjez io să mă realeagă?“. Are o variantă cu o mînuţă cu care nu ştie ce să facă. O întinde spre cine? În gol.
Sectorul 5. Vanghelie e ca un colac de WC, ca un capac de canal, balaoacheş se uită cu un ochi oblu. N-avem concurenţă aici! Clar. Atănăsoaei. Deci, cum îl cheamă? Pe silabe, a-tă-so-aei, greşit! A-tă-nă-soa-ei. Omul de la PDL cu două-trei nume într-unul singur e palid urcat pe stîlpi. Rar. Doar e prefectul, primar la sector! Serios, ce-i de fapt? Prefect sau primar. Nu-i hotărît nici el. Uite-l cu mîna – PDL-ul nu-şi ţine mîinile candidaţilor acasă! – ţinîndu-şi toată barba căruntă.
Sectorul 6. Poteraş este în poză ca o namilă. E mare! E gigantic. Vrea să intre tot-tot în poza de pe pereţi. Ălălalt, Rareş Mănescu, e incolor, inodor, vezi prin el. Io îl căutam şi nu-l vedeam. Îşi zice „prim-ministrul sectorului“. Greutatea e a sloganului.
Sectorul 4. Mai mult barba şi ochelarii de el: Piedone. Mai mult accesorii la omul ăsta mulţumit. Piedone îngîmfatul. Ah, poză cu Piedone într-o pădure de cireşi înfloriţi. Spaimă! Ca lupul, printre crenguţe îţi zîmbeşte Lupul Piedone. Concurentul? Cine e? Sulfina Barbu este Fotoşop curat. Ea este năsoasă de felul ei. Au frecat-o pe bîrnă pînă i-a dispărut. Se văd în poză şi caimacele cu care au umplut-o. Nu se mai vede nasul! Are zîmbet, ce-i drept, şăgalnic, dar cine să i-l vadă? Femeia e coafată, tapetată, maimuţată. Şi duce un deşt gînditor la tîmplă: „Cine m-a pus aici?“.
Sectorul 2. Două cucuvăi buhăite: Onţanu şi Frumosu. Onţanu răstignit pe garduri, Frumosu pitit prin intersecţii. A, mare este Iliescu, de la PDL, dar i se poate spune Întunericilă. Se lasă seara de-l vezi.
Revin în centru. Aterizez iar la Primăria Capitalei. Oprescu. Încercănatul. Bătrînul Oprescu. Pe o băncuţă uitat. Cu fălcile aşezate ca Broscoi. În picioare, Nicuşor Dan timidul. Suflă vîntul prin el. Nu schiţează nici bunăvoinţă. Impune un „model de civilizaţie“. Nasol, nene.
Pe scurt, pedeleul şi-a pus mormolocii să zîmbească şi să facă ceva cu mîna lor. Ce-au de pierdut, nu? Primarii stăpîni pe bucate nu se uită la alegători.
Nu pot ca, ajuns acasă, să nu mă uit pe net. În provincie se zîmbeşte din toate măselele, nu ca-n Bucureşti. Poze de pe site-uri oficiale, de candidatură. Uite-l pe Nichita de la Iaşi. Zîmbeşte de-l dor dinţii. Scripcaru mititelu’ de la Braşov e ca un şobolan. Slăbănog, dinţos, cu obrajii scorojiţi de cutele obrajilor. Ciuhandu e ca un bursuc, de atîtea buhăiri, abia trage de colţurile gurii. Zîmbet îngropat.
Oh, tu zîmbet, nu ştii ce te-aşteaptă. Te folosesc şi, după 10 iunie, te-ngroapă iarăşi.