Fiindcă n-a avut cînd era copil cîine de vînătoare, domnul Crin Antonescu se consolează, iaca, la maturitate, să ţină în lesă o muscă de căcat. Dacă pentru o muşcătură stăpînul plăteşte ponoasele, pentru scuturatul lăbuţelor murdare în public cine va plăti? Căci, aidoma viermelui de zer care trăieşte în brînză şi visează să zboare, Gigi Becali a atins ultima treaptă a evoluţiei sale pe scara abjecţiei, taman cînd profesorul de istorie i-a găsit un frumos lăcaş de bîzîit sub noada iepei liberale.
Încercînd să se facă util jupînului care l-a ridicat la rangul de George, Gigi nu s-a mai mulţumit să se dea ca de obicei în stambă la tembelizor spre deliciul galeriei, ci, apelînd la zăcămintele de neam prost din adîncul fiinţei sale, s-a stropşit în aşa hal înspre doamna Adriana Săftoiu încît scabroşenia de care a dat dovadă a făcut să roşească pînă şi lungul şirag de birjari cocoţaţi în arborele său genealogic.
Trăind în cultul apăsat al mămicii ca toţi mafioţii, sperăm că de ruşine, în seara cu pricina, cea care i-a dat naştere a regretat pentru o clipă că nu l-a extras din vintre cu fusul înainte de termen.
Acest individ îmbătat de sine, care în bolnăvicioasa-i mahmureală creştină dă impresia că a călcat în scuipatul lui Dumnezeu, nu poate avea procese de conştiinţă, fiindcă şi procesele de la tribunal le percepe ca pe nişte chefuri cu lăutari, în urma cărora poţi ajunge europarlamentar dacă oarbei Justiţii ştii să-i lipeşti la ţanc pe frunte cîteva bancnote de cinci sute de euro.
Destinul său legat de ochiul dracului l-a dus şi în ipostaza de sfînt temporar, şters cu bidineaua şi uşuit de călugăriţele de la Maglavit, după ce fusese pictat în ivoriu la intrarea-n biserică. Cumplită pedeapsă, căci îngerul exterminator, din motive de igienă, va avea grijă, cînd îl va căra pe lumea cealaltă, să-l bage în portbagaj, nu cumva să-i murdărească bancheta din spate de sînge.
Publicat în Cațavencii, nr. 46, 21-27 noiembrie 2012