Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când văd un instrument muzical, îmi amintesc, de fiecare dată, cât de afon sunt. Când văd mai multe instrumente muzicale la un loc, deja încerc să-mi amintesc la urechea cui am zbierat ca un asin, de simte nevoia să-mi bată obrazul în halul ăsta.
Căci, oricât m-aş gândi că nu-i vorba despre mine, o iau personal. Altfel nu-mi explic de ce chiar pe drumul meu săptămânal spre redacţie au răsărit, în ultimele opt luni, şase-şapte magazine de chitări, tobe, clape etc. Fiind la fel de dese ca localurile cu păcănele, zici că ori s-a apucat toată România de cântat, ori mafia rusească a găsit un nou mod de a spăla banii. Oricum, dacă nu vând şi instalaţii de playback cu melodii furate de Moga, vor sfârşi în curând precum mic.ro.