Sub conducerea lui Ciprian Ciucu, la Primăria Capitalei se fac comasări în cultură, pentru economii. Din toate direcțiile care se ocupă de cultură în clădirea de peste drum de Cișmigiu se va face una singură care se va ocupa de toate cele, dar cu mai puțini angajați. Ce cap organizatoric pe Ciucu! și-or fi zicînd șefii panseluțelor și ai bordurilor din București. Cum se pricepe el și la cultură! Ca să înțelegem profunzimile minții Ciucului, să luăm un caz imaginar. Ai zece edituri de stat cu diverse profiluri. Una care scoate literatură de ficțiune. Alta care publică albume de artă. Încă una cu cărți tehnice. Și așa mai departe. Ca să faci economie, le bagi pe toate sub o singură umbrelă. Ce obții? Întoarcerea la haosul primordial prin concedierea redactorilor de specialitate. Cine se pricepe cît de cît la treburile astea știe că un redactor specializat se formează în timp, nu bătînd din palme. Cine nu se pricepe are impresia că specializarea nu contează, odată ce toți redactorii dintr-o editură se ocupă cu publicarea de cărți.
În anii optzeci, Elena Ceaușescu a aflat că în România medicii dădeau examene de secundariat pentru diverse specializări. De la înălțimea pregătirii sale, academiciana, savantă de renume mondial, a decis atunci că examenele astea n-aveau nici un rost. Medicul trebuie să se priceapă la toate bolile, că de-aia a făcut facultate. Atunci, din oportunism, de frică, nu s-a găsit nimeni să-i explice ce și cum, ori poate i-o fi zis careva cum stau lucrurile, dar n-a fost ea în stare să priceapă. Drept care, în România, vreo șapte ani nu s-au mai dat examene de specializare medicală. Poate că dacă și-ar fi rupt un picior sau i-ar fi crescut ceva gîlci, ar fi înțeles Leana din practica de pacient de ce e nevoie de medici specialiști.
Ce-ar trebui oare să pățească Ciprian Ciucu pentru a pricepe cum e cu comasarea în cultură, înainte de a o comite?