Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

În anii ’50-’60, cînd prostia plutea peste societatea românească asemeni duhului sfînt peste ape, Grigore Moisil descoperea primele semne de gîndire autonomă ale materiei neînsuflețite. Informatica nu exista pe atunci, dar începea să existe, ivită din pasiunea pentru matematică a cîtorva minți prodigioase din America și Europa, între care și a genialului Grigore. Sigur că la Tulcea, în 1906 – anul în care se năștea primul copil al familiei Moisil, Grigore –, nu erau speranțe legate de informatică. Erau doar […]

O armeancă frumoasă și inabordabilă scotocea în anii ’40-’50 prin poșeta cu secrete a morții. Și, printre rujuri și rimel, printre boli și otrăvuri, în adîncurile celulei umane, a descoperit, adăpostită sub citoplasmă, formula începutului de nemurire. Așa a venit pe lume procaina, o vitamină cu efect de întîrziere a îmbătrînirii. Din ea s-a născut produsul ameliorat H3, botezat Gerovital, care a aprins fantezia unei vieți mai lungi decît destinul. În anii aceia, Ana Aslan era o doamnă la vîrsta […]

Pe vremea cînd se descotorosea de staliniștii bătrîni și căuta staliniști tineri, Ceaușescu a dat cu ochii de un utecist cu diplomă de inginer și stofă de propagandist. Era Ștefan Andrei, născut în Dolj, în 1931, și venit la București să slujească Partidul. Ceaușescu i-a propus să-l slujească mai întîi pe el fiindcă Partidul are deja destule slugi, iar tînărul Andrei a acceptat să ia sfatul ăsta ca principiu călăuzitor. În anii ’60, diploma de inginer era o raritate printre […]

În 1968, cînd rușii au intrat în Cehoslovacia, Nicolae Ceaușescu a făcut avansări în armată ca să fidelizeze comandanții. Victor Stănculescu a primit steaua de general-maior. Pe ea s-ar fi odihnit gambele Elenei Ceaușescu cîțiva ani mai încolo, cînd tînărul general a început să-i deretice prin dormitor. Nicolae n-a părut să observe și i-a mai dat o stea, după care l-a făcut șeful Direcției Economice a Ministerului Apărării Naționale. Asta însemna că noul general-locotenent putea fuma Kent lung și putea […]

Aerul de militar de elită, în care a umblat învăluit Victor Atanasie Stănculescu după revoluție, n-a fost nimic altceva decît aer. O anume noblețe pe care s-au găsit destui să i-o atribuie, și care ar fi fost, chipurile, semnul unui trecut plin de calități păstrate la secret în timpul dictaturii, a făcut, o vreme, turul presei și al societății, după care s-a fîsîit și a căzut pe jos. Căci, în realitate, Stănculescu a fost cel mai rău soi de comunist, […]

Și mai mic de înălțime ca Brucan, care era deja pitic, Alexandru Bîrlădeanu s-a născut în Găgăuzia, la Comrat, în 1911, pe teritoriul Imperiului Țarist. Consătenii lui Bîrlădeanu erau descendenții unui clan de turci oguzi, plecați din Balcani alături de un trib de bulgari și stabiliți în stepa tătarilor din Bugeac pe la 1800 și ceva. Ce îi mîna pe acești falnici migratori trecuți de la islam la creștinismul ortodox? Nu numai sentimente și credințe, ci și o poteră de […]

Academia Română și-a clădit în Epoca de Aur, din același metal nobil, dinții de manelist. Cu Elena Ceaușescu îngroșîndu-i rîndurile și obrazul, acest templu în care slujiseră marii preoți ai culturii române s-a consacrat imposturii, adoptînd cultul carierismului și al lingușelii, întretăiat, doar uneori, de o ardere curată. După 1989, Academia Română nu s-a scuturat nici de păduchii Lenuței Briceag, nici de codoșii universitari ai vechiului regim și a continuat să acorde nimbul nemuririi aceluiași gen de fete oportuniste tăvălite […]

Se mai trezește din cînd în cînd cîte un prost cu gărgăuni ideologici în cap, că 8 Martie ar fi o sărbătoare comunistă și, deci, ar trebui să nu mai fie luată în seamă. În primii ani de după revoluție, unul dintre mulții opinionarzi din presa scrisă – i-am uitat numele! – a venit cu această propunere. Tipul amesteca frenetic socialismul de la începutul secolului XX cu comunismul. Să te ferească Dumnezeu de semidocții care pretind că știu istoria! E […]

În D’ale carnavalului, Iordache, calfa lui Nae Girimea, îi povestește lui Pampon despre un client falsificator. Ce făcea clientul, care era spițer? Ștergea cu o substanță din spițerie liniile trase de Nae pe abonamentul său, după ce-l bărbierea sau îl tundea. Cînd s-a prins frizerul de înșelătorie, i-a făcut morală falsificatorului, i-a tras două palme zdravene și l-a dat afară. Deși, zice Iordache, asistentul lui Nae, ăsta era un caz de un procuror, ceva. Nae Girimea era și subchirurg, dar […]

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
Iubitori de arta