Nasoală și îndeletnicirea asta de candidat la președinția Americii ieșit pe locul doi. Și cum să recunoască un candidat că a pierdut, cînd din multe sondaje rezulta că poate să pună șampania la rece? Mai mult, cum să-și închipuie o fostă procuroare că o va învinge un condamnat penal? Drept care, în loc să-și pună în campanie și nițică cenușă în cap pentru greșelile democraților, mai ales pentru cele economice care i-au usturat pe americani la buzunar, ea s-a apucat să-i facă temenele lui Biden și să le explice americanilor de ce nu trebuie să-l voteze pe Trump în loc să le spună de ce trebuia s-o voteze pe ea.
Mai rău a fost că, pentru a nu critica administrația din care și ea a făcut parte, Kamala și-a luat aerul că a aterizat în campanie din cer. Așa că, ținîndu-se de nas ori nu, alegătorii i-au dat lui Trump cu aproape cinci milioane de voturi mai mult decît ei. La numărul de electori, penalul a sărit de 290, cu peste 20 mai mulți decît i-ar fi trebuit. O noapte și-o zi după alegeri a fost amărîtă Kamala Harris, mai ceva ca turtureaua lui Ienăchiță Văcărescu: „Unde vede apă rece, / Ea o turbură şi trece; / Unde e apa mai rea, / O mai turbură şi bea“.
Chiar și cînd a ieșit să-și țină discursul de acceptare a daunelor se vedea pe ea că încă nu-i trecuse paraponul. Nu se știe dacă, pînă să-și recapete piuitul, Kamala și-a făcut de două parale consilierii de campanie, plătiți cu căruțe de bani, că au programat-o greșit, nu se știe nici dacă sfătuitorii ei i-or fi scos ochii că una au învățat-o ei și alta a zis ea. Ce s-a aflat pînă acum e că după o campanie în care democrații au cheltuit peste un miliard de dolari, după ce înlocuitoarea lui Biden a fost sprijinită de presa mainstream și de 99,9 % din vedetele de la Hollywood, Kamala n-ar fi fost sprijinită de consilierii lui Biden și că oamenii ei l-ar fi acuzat la spartul tîrgului pe Biden că și-a retras prea tîrziu candidatura. Totuși, Kamala a pierdut și pe vorbele care i-au ieșit din gură, încît supărarea ei de o noapte și-o zi nu se explică decît dacă le-a acordat prea multă încredere consilierilor care au sfătuit-o prost și s-a lăsat ghidonată de ei. Dar chiar și așa, decizia finală a fost a Kamalei, nu a celor din spatele ei.
Să fi fost la mijloc o orbire colectivă a democraților care a lovit-o și pe ea? Să-și fi închipuit procuroarea din Kamala că n-are cum să piardă în fața unui condamnat penal? Moral vorbind, ea a avut dreptate, dar cînd a avut în față un mincinos notoriu, care a ținut-o gaia-mațu că e victima unei Justiții manipulate de democrați, Kamala Harris ar fi trebuit să se asigure că are un discurs imun la minciunile și fanteziile lui Trump. Ceea ce nu s-a întîmplat, fiindcă, în loc să joace jocul ei, Kamala s-a trezit la remorca minciunilor și promisiunilor mai mult sau mai puțin irealizabile ale adversarului său, încît a pierdut pe toată linia. O înfrîngere de coșmar din care candidata democraților pare să nu se fi dezmeticit încă.