Aveți cumva impresia că artiștii plastici sînt, așa, niște firi super-boeme care, atunci cînd nu moșmondesc la vreo viitoare operă, stau și privesc lumea în culori magice? Credeați cumva că niște oameni care fac artă nu sînt în stare să-și suflece mînecile și să coboare într-un ring cu o mocirlă cum numai în politică mai vezi? Ei na, se poate.
Id-Est. Și circ de rest
E vineri după-amiază, iar la Galeria de Artă din Alba Iulia urmează să fie vernisată o expoziție colectivă, Id-Est, a membrilor UAPR. Deși afară e o vreme posomorîtă, genul acela de făcut bani și numărat copiii, în sală mocnește un mic foc de scandal. Sămînța de circus stă să bubuie căci, pe lîngă invitați și curioși, la expoziție și-a făcut apariția și profesor doctor alea-alea Traian Mârza, șeful unui ONG intitulat Uniunea Artiștilor Plastici. Care nu e Uniunea Artiștilor Plastici din România, dar ar vrea să fie. Vă povestesc mai la vale.
Treaba stă să înceapă cînd distinsul domn doctor, cu de la sine putere, dă jos un tablou al unei artiste și încearcă să-și urce pe perete o lucrare proprie. Iar cearta începe. Unde sînt popcorn-ul, ochelarii 3D? Doamne, ce spectacol!
Deși nu l-a întrebat nimeni nimic, Mârza se apucă să vorbească. În fața lui se postează pictorul Dan Crecan, care se interpune cumva între el și auditoriu. Mârza face doi pași la stînga, apoi doi la dreapta, în încercarea de a scăpa de Crecan. Acesta din urmă nu se lasă și face aceiași pași ca și primul. E un fel de balet în doi. Crecan ia un tablou pe care-l pune fix în fața meclei lui Mârza. Dansul continuă preț de cîteva clipe, iar apoi treaba pare să intre într-un normal relativ. Doamna Diana Țuculescu, care trebuia să prezinte artiștii și lucrările expuse, își începe discursul. Sau, mă rog, ar vrea să își înceapă discursul. Urmează încă o porție de ceartă, căci Mârza nu e singur. E cu cîțiva oameni din ONG-ul UAP care, normal, comentează din mulțime. Se începe prezentarea. Se întrerupe. Se face apel la calm. Nu se calmează nimeni. Un viceprimar, prezent și el acolo, se uită mirat la ce se întîmplă. Nu știe care e treaba cu arta și, probabil, crede că așa-i normal, că așa e la un vernisaj. Face apoi un apel la calm. Doamna cu prezentările își începe totuși discursul. Mârza ascultă fără să mai întrerupă. Sînt însă alții prin sală care cîrcotesc. Iar se întrerupe. Iar vorbesc unul peste celălalt. Zboară acuze, între membrii ai UAP și membri ai UAPR. Se aruncă acuze și spre autorități. Apoi, se termină. Se mănîncă un fursec, se bea un pahar de vin, timp în care cearta continuă pe mici căprării. Domnul Mârza vomită acuză după acuză și amenințare după amenințare. “Ne vedem în instanță! Ai să plătești cu vîrf și îndesat! Măgarule! O să fii bun de plată! I-am scris și lui Florin Iaru să te dea afară! Ai să vezi tu!” Zîmbesc. Căci anul trecut am mai scris puțin despre disputa UAP-UAPR. Și, normal, am devenit țintă. Îi răspund stimabilului că nu primesc amenințări decît pe mail sau Facebook. Sănătate multă.
La scandal se merge în gașcă, mai ales dacă tu faci scandal.
Gașca de provocatori de circ nu era formată doar din Traian Mârza. Cu toate că omul e o gașcă în sine, cu energia unui stadion de fotbal și cu apucăturile și limbajul unei întregi peluze. Alături de el mai veniseră la vernisaj așa: un bodyguard închiriat, avocatul său – care s-a prezentat și ca scriitor – și o mică ceată de colegi, răsfirată prin mulțime. Spre exemplu, la un moment dat tot circul a fost întrerupt de discursul unui domn pe nume Mihai Babiţchi. Omul e lider al revoluționarilor, scriitor de ocazie, om de afaceri de conjunctură și băiat cu apucături politice de genul traseismului. Contabil de meserie – economist. Și, firește, membru al UAP, căci e o artă să știi atîtea. Discursul omului, neinvitat să vorbească, a fost decent și făcea un apel la calm și prietenie. Vorba aia, să fie iubire între artiști, dar să moară UAPR-ul, iar pe cadavrul său să urce UAP-ul din care face parte și Babiţchi.
Un alt domn, despre care umblă vorba că scrie pe la un ziar local și care e și el membru UAP, cel mai probabil, de cîte ori încerca doamna Țuculescu să zică ceva începea să urle: “În pictură te dăruiești, nu te chinui!”. Căci doamna spusese ceva despre un artist, cum că lucrările lui sînt născute dintr-un chin.
Și, alături de ăștia, mai erau și alții, răsfirați prin sală, care șuşoteau și băgau strîmbe mai ceva ca la un meci în care echipa favorită trebuie să apere un penalti.
Ce-i UAP-ul ăsta și de ce.
Foarte pe scurt, ca să se înțeleagă ce e și cu UAP-ul ăsta, care se vrea UAPR. Sau care, mai exact, zice că UAPR nu există, de fapt. Traian Mârza, omul care a înființat chestia asta, e pictor și profesor de liceu de artă. Și a fost membru UAPR. Dar a plecat din UAPR, căci a fost dat afară. Și, fix ca un politician care e dat afară din partid și-și face alt partid, omul și-a făcut propriul ONG și susține acum că UAPR nu există, de fapt, legal, și că el cu al său UAP e adevărata uniune a artiștilor plastici. Și, firește, el și gașca lui ar trebui să beneficieze de toate drepturile UAPR – spații, indemnizații, pensii, fonduri, tot. Numai că din acest ONG numit UAP fac parte – și pot face parte – orice fel de oameni. Politicieni, zidari, sculeri-matrițeri, profesori de educație fizică, ziariști. Mă rog, oricine e “artist amator”. Desigur, din UAP fac parte și artiști onorabili, căci omul și-a găsit și adepți, dar cum ziceam mai sus, pentru o pensie în plus, chiar și un sculer-matrițer se înscrie într-un ONG de artiști amatori. Și, bineînțeles, de niște ani buni, întreg acest meci s-a transformat, dintr-un joc de orgolii, într-o întreagă luptă dusă în instanțe.
Căci Traian Mârza și UAP-ul său expun cel mai des în sălile de judecată, unde intentează procese după procese. Pe care le pierd. Dar despre ele o să vorbim, cu date și exemple, prin pagina 3, că-i poveste lungă.