Ion I.C. Brătianu și-a dominat contemporanii cu statura sa fizică, dar mai ales cu cea politică, din care s-au țesut legendele familiei, porecla Ionel și noile frontiere ale statului român. Bogat, citit, masiv, sobru și înfășurat într-o barbă ereditară, Ionel Brătianu a fost fiul marelui Ion C. Brătianu, zis Vizirul, pe care a reușit să-l întreacă nu doar în dimensiuni, ci și în realizări.
A copilărit la moșia de la Florica, în Argeș, înconjurat de șapte frați, de argați și de tihna exploatării proletariatului agricol, pe care, mai tîrziu, la răscoala din 1907, îl va lua la ochi cu bateriile de tun.
Viața la țară, în sînul naturii și al țărăncuțelor capturate pe ogor, i-a întărit lui Ionel nu numai anumite părți ale fizicului, ci și multe părți ale psihicului, care vor face dintr-un cuconaș cu muci la nas un bărbat de fier. Politica era, de altfel, servită la fiecare masă în casa Brătienilor, fiindcă Ion Brătianu-tatăl era ba ministrul Apărării, ba al Externelor, ba al Finanțelor, ba prim-ministru.
În timpul Războiului de Independență, de pildă, bătrînul era prim-ministru și însoțea trupele române pe front. Ionel și încă doi frați minori au făcut parte din bagaje, iar prim-ministrul le-a încredințat cifrul. Cînd a aflat principele Carol, a crezut că Brătianu a dat în mintea copiilor, dar Vizirul i-a răspuns: „Măria Ta, de nimeni nu sînt mai sigur ca de ei”.
Adolescentul Ionel termină Colegiul “Sfîntu Sava” la București, apoi, în tradiția fiilor de moșier, ia drumul Parisului ca să transforme în educație truda și sudoarea pălmașilor de la Florica.
La Paris petrece șase ani, cînd cu burta pe carte, cînd pe ceea ce francezii numesc „petite amie”. Încă de la început, Ionel arată o rîvnă deosebită pentru numere, mai ales pentru cele prime, de care se îndrăgostește des, și, urmînd sfatul Vizirului, se face inginer de poduri și șosele.
Fiindcă tot se spetise cu calculele, încearcă să-și ia și licența în matematici la Sorbona, dar pică examenul de două ori. Ăsta pare să fi fost norocul nației române, care a dobîndit astfel un mare om politic, în locul unui profesor bîntuit de teoreme.