La Kiev, scriitorii ruși, ba chiar și ucraineanul Bulgakov, au ajuns victime colaterale ale războiului. Străzile care poartă numele lui Tolstoi, Lermontov, Cehov, Pușkin au fost rebotezate. Acestei operațiuni i-a căzut victimă și Mihail Bulgakov, căruia i s-a tras, cred, de la părerea lui, exprimată în Garda Albă, că ucraineana ar fi un soi de rusească stîlcită și de la portretizarea caricaturală a generalilor ucraineni, „albii“ din războiul civil.
Unii și-ar putea aminti cu ocazia asta că primarul Kievului a fost boxer, dar cînd e vorba despre asemenea decizii cuvîntul hotărîtor îl au consilierii politici ai Primăriei, așa că nu m-aș repezi la Vitali Kliciko, că a făcut o prostie de capul lui, ci fiindcă și-a pus semnătura pe o hotărîre municipală tîmpită. Că vorbulița „la război ca la război“ e tot mai valabilă stă dovadă și că, înainte de a fi scoși din nomenclatorul străzilor din Kiev, clasicii ruși au fost expulzați și din programa școlară din Ucraina, în care dăscălimea i-a păstrat totuși pe Cehov și pe Mihail Bulgakov, cel născut la Kiev.
Dar dacă ar fi împins ritoșenia pînă la capăt, autoritățile ucrainene ar fi trebuit să-l pună și pe Gogol pe lista neagră, fiindcă a scris în rusește. Chiar și Taras Bulba a fost tocmită pe limba imperiului, nu în cea strămoșească. Pe Gogol însă l-au salvat demonul satirei din Revizorul și din Suflete moarte, dar și faptul că Dostoievski a spus că scriitorii din generația sa au ieșit toți din Mantaua lui Gogol. Adică autorul altminteri panslavist al Demonilor a recunoscut că un ucrainean e cel care le-a dat gîndirea rușilor. Că același Gogol a vrut să se lepede de păcatul satirei în cel de-al doilea volum al Sufletelor moarte, într-o încercare nereușită de a trece de partea binelui pravoslavnic, asta nu se pune, fiindcă Gogol ajunsese să delireze mistic, încît și-a pus pe foc manuscrisul pregătit pentru tipar, ca să-și salveze sufletul.
E drept că propagandiștii lui Putin care se dedau la ticăloșii inimaginabile ca să-i dea dreptate lui Putin, că Ucraina e o anexă a Rusiei, le scot ochii ucrainenilor că n-ar fi fost nimic de cultura lor fără Tolstoi și ceilalți mari ruși, pe care mafioții lui Putin vor să-i transforme în prizonieri de conștiință. Însă, pe temeiul ăsta, Philip Roth care a zis că a învățat meserie citindu-l pe Cehov ori Saul Bellow care cita des din autorul Pescărușului ar fi, pentru gorniștii Kremlinului, cele mai bune dovezi că rușii au dreptate să le ceară înapoi Alaska americanilor.
Că acum, din cauza invaziei lui Putin, ucrainenilor li s-o fi pus pata pe tot ce e rusesc e, pînă la urmă, de înțeles, dar tocmai în astfel de momente putiniștilor li se poate spune că pe Turgheniev, pe Tolstoi și pe Cehov nu-i pot lua prizonieri de conștiință, fiindcă sînt bine-mersi în Ucraina și-n restul lumii libere.