Despre sorți numai de bine. Felicitări CFR Cluj! Așa cum e, merită respect. Este iarăși echipa campioană, o campioană pe care Liga 1 și-o merită. Dacă urnele UEFA vor fi mai îngăduitoare de data asta, dacă nu apar iar în cale niște balauri precum cei de la Dudelange, temuții funcționari și patiseri din Luxemburg, păi atunci putem spera. Drumul campioanei noastre spre grupele europene va rămîne deschis. Mai departe, va depinde doar de noi și, firește, în cea mai mare măsură de bunul Dumnezeu, unicul ocrotitor al fotbalului românesc.
Dincolo de firești și omenești preferințe personale, chiar ținem să felicităm sincer CFR-ul din Cluj. E suflet din sufletul Ligii – o icoană a pragmatismului. În partida decisivă – asta, ultima, cu U. Craiova –, noua (și vechea) campioană și-a (re)confirmat anvergura inconfundabilă. A cîștigat cu 1-0, dintr-un 11 m, discutabil și ăla. Ba mai mult, spre final, transilvănenii au dat dovadă de o neașteptată generozitate, invitîndu-i parcă pe adversari să egaleze. Orgolioși și puși pe fușereală, oltenilor noștri li se rupse, ratară ca fraierii. Dar gestul contează, merită apreciat. Mulțam, CFR!
De ce mai merităm CFR-ul? Păi, pen’ că a bătut-o clar pe Steaua, cu 4-2. În sezonul ăsta, CFR-ul a avut patru antrenori, iar Steaua doar doi. Edi Iordănescu, Conceição, Minteuan și Dan Petrescu n-aveau cum să nu-i depășească pe Dică și Teja, elevii lu’ nea Gigi, Selecționerul Unic. La CFR a contat forța grupului – de antrenori, aduși și schimbați unul după altul. La FCSB se știe cine contează. Dar inclusiv dumnealui, generosul Gigi, habar n-are ce vrea: să se ducă, om bătrîn, la cursuri, să-și ia licența de antrenor sau, poate, să-și tocmească un antrenor/manager peste care să nu se bage deloc, măcar un an de zile? Mă rog, e treaba lui, d-aia s-a consacrat pentru locul oi, pardon, doi – e a patra ediție… Craiova și-a vîndut toate perlele coroanei, s-a despărțit de priceputul Mangia, făcură ce făcură și obținură mai puțin decît ne propuserăm la începutul sezonului. Viitorul lui Hagi – bravo lui, bravo Regelui! – n-a emis pretenții nesăbuite la titlu. Netulburat și constructiv, Viitorul se definește ca un club-pepinieră, lansator de puștani către înalta performanță – un fel de Ajax mai mic, dobrogean. Altfel, în play-off, Astra și Sepsi nici nu s-au pus. Au zis mersi că au ajuns pînă aici, în așa-zisa grupă de elită, în lumea bună.
Ei bine, fraților, și uite-așa ne trezirăm din nou cu CFR campioană. Vorbă veche, de lemn: clujenii și-au dorit mai mult victoria și au obținut-o. Așa, meschin, cum au reușit. În afară de Steaua și de Craiova, pînă la un punct, nici un alt club nu și-a propus cu adevărat cîștigarea titlului. Un sistem competițional tîmpit a mai stricat și el, desigur, bătaia veritabilă din Liga 1. S-a tot bătut toba că sistemul cu play-off / play-out ar fi, sanchi, mai atractiv. Aiurea. Din an în an, se vede tot mai clar: e abureală!
Totuși, cu merituoșii laureați de la CFR Cluj rămîne valabilă o nedumerire: băi, nene, ce campionat mai e ăsta? Nădăjduim că n-am jucat degeaba atîtea etape în Ardeal, Moldova și Țara Românească doar ca să ne elimine niște unii din minusculul Mare Ducat al Luxemburgului. Hai România!