Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

CFR – campioana unei mari aburiri

Zoom CFR – campioana unei mari aburiri

Despre sorți numai de bine. Felicitări CFR Cluj! Așa cum e, merită respect. Este iarăși echipa campioană, o campioană pe care Liga 1 și-o merită. Dacă urnele UEFA vor fi mai îngăduitoare de data asta, dacă nu apar iar în cale niște balauri precum cei de la Dudelange, temuții funcționari și patiseri din Luxemburg, păi atunci putem spera. Drumul campioanei noastre spre grupele europene va rămîne deschis. Mai departe, va depinde doar de noi și, firește, în cea mai mare măsură de bunul Dumnezeu, unicul ocrotitor al fotbalului românesc.

Dincolo de firești și omenești preferințe personale, chiar ținem să felicităm sincer CFR-ul din Cluj. E suflet din sufletul Ligii – o icoană a pragmatismului. În partida decisivă – asta, ultima, cu U. Craiova –, noua (și vechea) campioană și-a (re)confirmat anvergura inconfundabilă. A cîștigat cu 1-0, dintr-un 11 m, discutabil și ăla. Ba mai mult, spre final, transilvănenii au dat dovadă de o neașteptată generozitate, invitîndu-i parcă pe adversari să egaleze. Orgolioși și puși pe fușereală, oltenilor noștri li se rupse, ratară ca fraierii. Dar gestul contează, merită apreciat. Mulțam, CFR!

De ce mai merităm CFR-ul? Păi, pen’ că a bătut-o clar pe Steaua, cu 4-2. În sezonul ăsta, CFR-ul a avut patru antrenori, iar Steaua doar doi. Edi Iordănescu, Conceição, Minteuan și Dan Petrescu n-aveau cum să nu-i depășească pe Dică și Teja, elevii lu’ nea Gigi, Selecționerul Unic. La CFR a contat forța grupului – de antrenori, aduși și schimbați unul după altul. La FCSB se știe cine contează. Dar inclusiv dumnealui, generosul Gigi, habar n-are ce vrea: să se ducă, om bătrîn, la cursuri, să-și ia licența de antrenor sau, poate, să-și tocmească un antrenor/manager peste care să nu se bage deloc, măcar un an de zile? Mă rog, e treaba lui, d-aia s-a consacrat pentru locul oi, pardon, doi – e a patra ediție… Craiova și-a vîndut toate perlele coroanei, s-a despărțit de priceputul Mangia, făcură ce făcură și obținură mai puțin decît ne propuserăm la începutul sezonului. Viitorul lui Hagi – bravo lui, bravo Regelui! – n-a emis pretenții nesăbuite la titlu. Netulburat și constructiv, Viitorul se definește ca un club-pepinieră, lansator de puștani către înalta performanță – un fel de Ajax mai mic, dobrogean. Altfel, în play-off, Astra și Sepsi nici nu s-au pus. Au zis mersi că au ajuns pînă aici, în așa-zisa grupă de elită, în lumea bună.

Ei bine, fraților, și uite-așa ne trezirăm din nou cu CFR campioană. Vorbă veche, de lemn: clujenii și-au dorit mai mult victoria și au obținut-o. Așa, meschin, cum au reușit. În afară de Steaua și de Craiova, pînă la un punct, nici un alt club nu și-a propus cu adevărat cîștigarea titlului. Un sistem competițional tîmpit a mai stricat și el, desigur, bătaia veritabilă din Liga 1. S-a tot bătut toba că sistemul cu play-off / play-out ar fi, sanchi, mai atractiv. Aiurea. Din an în an, se vede tot mai clar: e abureală!

Totuși, cu merituoșii laureați de la CFR Cluj rămîne valabilă o nedumerire: băi, nene, ce campionat mai e ăsta? Nădăjduim că n-am jucat degeaba atîtea etape în Ardeal, Moldova și Țara Românească doar ca să ne elimine niște unii din minusculul Mare Ducat al Luxemburgului. Hai România!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]