Dl Sorin Lavric, membru marcant al conducerii USR, a scos o carte. Să-i trăiască. Că nu e om să nu fi scris o poezie! Te joci cu talentul omului? Cu un membru fălos al breslei? Nu te joci, că stropește. De aceea, azi, îl voi lăsa pe autor să scrie în locul meu. Nici dacă aș fi creierit o sută de ani la porțile Orientului nu aș fi putut inventa minunățiile pe care, cu voia dvs., le voi reproduce mai jos. Mă jur că nu am inventat nimic. Ori e ceva, ori vine de undeva acest Decoct de femeie, producțiunea domniei-sale. Tot ce mi-am permis să fac a fost să pun niște semne de exclamare. Atît.
„În carte este vorba de filosofia femeii, nu de apologia ei. Ar fi fost o impolitețe față de mine însumi (!) dacă m-aș fi lăsat molipsit de spiritul feminist al epocii. De aceea volumul se străduiește să impună un canon de interpretare a femeii care este în răspăr cu plaga egalitaristă de azi (!). Aș fi cu totul neconsolat dacă mi s-ar reproșa că sap piedestalul eternului feminin. În realitate, îi atribui femeii un rang inconfundabil, de ființă cu totul diferită de natura bărbatului (uf, bine că ne-am lămurit!). Cele două naturi sînt complementare fără a avea nimic comun între ele (văleu, nici măcar sexul?).
…cartea propune trei feluri de frumusețe și șase tipuri de temperament (jur că nu am inventat nimic). Ele sînt descrise cu ajutorul unui aparat speculativ care este alcătuit din zece scheme (!). Schemele au drept punct culminant o unitate mistică ce le închide într-un cerc coerent (!). Ca totul să nu plutească într-o ceață de abstracțiuni sterpe (!), am ilustrat schemele prin șase portrete (!). Rezultatul e o doctrină pe care nu am ezitat s-o numesc mistică a femeii. Termenul care surprinde filonul acestei mistici e cel de decoct (desigur).
…principiile active ale plantei trec din substanța uscată în apa caldă, în virtutea unei infuzări treptate. E un decoct a cărei (corect „a cărui”) esență stă în păstrarea intactă a unor însușiri care au trecut din plantă în soluția (matematică?) ceaiului. Cînd beau ceaiul, îi consum principiile active, nealterate, ale plantei. Ceva asemănător se întîmplă prin aplicarea celor zece scheme asupra substanței concrete a cîtorva femei. Partea inertă a proprietăților comune sexului slab vor (corect „va”) rămîne în urmă (unde, frate?!), nefiind absorbite de ciurul celor zece filtre, în schimb idiopaticul (jur că nu am scris eu asta!) fiecărui caz va ieși în evidență sub forma unui principiu activ, a cărui unicitate va fi prinsă de îmbinarea schemelor (e scris adînc). În final obțin un catalog de simboluri feminine, un soi de catastif insolit în care portretele, cu toate că provin din evocarea unor episoade concrete, sînt rodul unor scheme (filozofi, înălțați grinda!). E un decoct de femeie în varianta speculativă a evocării prin concepte. Să consumi decoctul unor femei cărora, păstrîndu-le principiile, le-ai omorît persoana, iată ce înseamnă să faci filosofia lor.”
Titircă Inimă-Rea: E scris adînc!