Într-o stație de tramvai, două cetățence făceau sharing la ofuri. N-am prins toată discuția, dar un cuvînt mi-a deșteptat brusc simțurile.
– Șobolani?
– Da, șobolani, mari cît mîna! S-a făcut o gaură în perete, pe lîngă gheu, și pe-acolo vin noaptea. Nici nu știu ce să mai fac
– Da, păi ce să te faci, așa fac ei, vin.
Într-adevăr, n-ai ce să faci. Nu e ca și cum ai putea să astupi naibii gaura aia. Sau să pui un pietroi în ea. Sau să desenezi o pisică de talia unui vițel. Șobolanii sînt implacabili ca soarta, s-a decis că trebuie să vină, ei vin. Din fericire, după ploaia de interjecții de susținere, a venit și soluția salvatoare.
– Dă, fată, cu niște agheazmă, că sigur îi alungă!