Într-o stație de tramvai, două cetățence făceau sharing la ofuri. N-am prins toată discuția, dar un cuvînt mi-a deșteptat brusc simțurile.
– Șobolani?
– Da, șobolani, mari cît mîna! S-a făcut o gaură în perete, pe lîngă gheu, și pe-acolo vin noaptea. Nici nu știu ce să mai fac
– Da, păi ce să te faci, așa fac ei, vin.
Într-adevăr, n-ai ce să faci. Nu e ca și cum ai putea să astupi naibii gaura aia. Sau să pui un pietroi în ea. Sau să desenezi o pisică de talia unui vițel. Șobolanii sînt implacabili ca soarta, s-a decis că trebuie să vină, ei vin. Din fericire, după ploaia de interjecții de susținere, a venit și soluția salvatoare.
– Dă, fată, cu niște agheazmă, că sigur îi alungă!
Zi-i o rugăciune, merge la orice, de la boală până la autoturism defect sau ghinion în dragoste. Şi mai daţi nişte bani la catedrala aia.
Aoleu, luati articolul asta de pe net, ca iar scumpeste Preafericitu agheazma daca vede ca te scapa de sobolani.