În câțiva ani, oamenii vor uita să vorbească la telefon. Mă refer la tipul de convorbire clasică, cu aparatul ținut la ureche. Astăzi, tot mai multă lume folosește video call-ul. Vezi indivizi pe stradă, în gară, în aeroport, la piață, cum își țin smartphone-urile în față și vorbesc cu ecranul. De cealaltă parte e o altă ființă umană prinsă în diverse activități. Unii sunt în pat, alții merg, conduc, stau pe WC, gătesc, mănâncă.
Nu mai sunt doar discuții obișnuite, cu un scop, ci transmisii live despre orice. Acum câteva zile, mă aflam în aeroport, la Otopeni, așteptând îmbarcarea. Am observat zeci de cetățeni, majoritatea români, intrați în direct. Nu foloseau căștile, așa că auzeam și frânturi din ce spuneau partenerii de conversație. Redau câteva fragmente, din amintiri. Un el, copia lui Jador care a exagerat cu cefele de porc în ultimii zece ani, mulat tot, port tradițional neoromânesc format din piese Philipp Plein-Gucci-Versace-DSQUARED2, borsetă din vinil LV, scăldat în cel mai dulce parfum posibil:
El: Da, fă, am ajuns. Ce faci, te caci?
Telefon (voce de femeie): Mă cac, mânca-mi-ai flocii.
El: Mânca-mi-ai pu*a să mi-o mănânci…
La câțiva pași mai încolo, un cuplu care ar putea naufragia oricând pe Insula Iubirii vorbea și mai tare:
El: Ote, în sărăcia asta de aeroport.
Ea: Ia, arată-mi și mie geaca!
El: Ți-ai luat „Mocler”, te-n sloboz!
Telefon (voce de bărbat): Da, bravo, mă…
Intru în cușca pentru fumat, găsesc un colț liber. O doamnă pe la 70 de ani asculta o rețetă de mâncare, de-abia se mai putea auzi om cu om în spațiul acela mic și plin de fum. Sting țigara repede și caut un loc mai retras în zona de așteptare. Văd un scaun gol lângă un nene destul de în vârstă, cu aer de om serios. Nu mă așez bine și scoate telefonul. A urmat o rafală de desene animate cu sonorul la maximum, de am crezut că suntem la camera ascunsă și urmează să primim tortul pentru că am participat cu brio la farsă. Nicio jenă nu avea omul meu, nicio grijă față de cei din jur. Se amuza teribil.
Asistăm la dispariția unei granițe pe care, până nu demult, o respectau până și cei mai nesimțiți dintre noi. Intimitatea nu mai e ceva ce păstrezi pentru tine. E ceva ce împarți cu toată lumea, fără să ceri voie, fără să-ți pese. Am ajuns să cunosc problemele digestive, preferințele sexuale, meniurile și certurile conjugale ale unor oameni lângă care mă nimeresc pentru câteva minute. Cândva, era nepoliticos să tragi cu urechea la conversațiile altora. Uite că astăzi trebuie să faci eforturi disperate să nu le asculți.
