E lung pămîntul, ba e lat, însă așa bătută în cap ca Disney altă firmă nu-i. Făcut-a ea acum un an dezastrul poreclit Mulan, sperînd apoi la mare pot… Surpriză: rău și-a luat-o-n bot. Sau, altfel zis, mai aerian, plonjă ca Stuka în ocean. Strigat-au toți „Ce porcărie!“ și au jucat de bucurie foștii copii de altădată, sătui să-și vadă exploatată pentru o mînă de bănuți dorința de-a mai fi micuți.
Și iată c-a trecut un an, deci Behemotu-american poftea din nou fățiș să pape dolari pîn’ contu’ o să-i crape. Și cum credea că are har să facă Pegas din măgar, pen’ că Maleficent a rupt, în fine, fiindcă a putut, ouat-a Disney cu emfază un film c-o mîndră și mai brează. Relax, că asta nu-i nebună infamul fus ca să îl pună să-nțepe puiul de-mpărat și să scunfunde-ntreg palat în somn adînc și sforăială. A, nu, Cruella e-o comoară! N-adoarme oameni – pricepuși? –, ea doar jupoaie cățeluși. Uite de aia-i Disney rege – mai bine nu putea alege!
Urmează alte filme brici – probabil unul c-un arici și visul său de volintir s-ajungă sul de curpapir.
Vă rog să nu fiți sexiști și să nu rîdeți cînd veți citi prin presa echidistantă și neangajată ideologic: „Cruella este varianta feministă a lui Joker!“. Dacă n-ați fi orbiți de privilegiile voastre de gen, precum și de strălucirea albă a pielii voastre, ați vedea că enunțul e 100% corect. Mai ales dacă vă aduceți aminte că feminismul e mișcarea care a descoperit că aerul condiționat e sexist.
Joker povestea traseul urmat de bietul Arthur Fleck pe propria golgotă, pînă pe culmile disperării, urmată de înălțare și zborul deasupra unui cuib de cuci. Filmul se arunca, plin de tupeu, pînă în străfundurile sufletului, acolo unde bîntuie drama cea mai cumplită. În plus, tupeul de-a menține cu grație de felină povestea în zona incertitudinii și-a speculației dădea un licăr aparte aurei de martir.
Cruella umple ecranul cu stereotipuri de stors lacrimi și muci ca să ne prezinte pe larg cum protagonista se transformă, din fetiță cu veleități de scorpie, într-un titan al ticăloșiei detestabile. Adică, pardon, titan al ticăloșiei era personajul din animația originală. Cruella asta este, în momentele sale cele mai bune, o nemernică mediocră și perfect uitabilă. E cumva poetic să vezi o asemenea paralelă calitativă între poveste și protagonistă.
Suma de banalități, întreruptă de pusee de nonsens, care defilează pe ecran n-ar merita nici măcar cinci minute, darămite cele două ore pe care le pretinde. Două ore de nimic interesant și platitudini previzibile, menite să explice ceea ce n-a interesat niciodată pe nimeni. Un congres de șerpi ar avea mai multe mîini ridicate decît întrebarea „Cine vrea amănunte lacrimogene despre Cruella?“. Personajul original era un antagonist pe care publicul a adorat să-l urască. Excelent pentru rolul din povestea dalmațienilor. Și atît.
Disney încearcă cu disperare să suplinească lipsa de originalitate scurmînd în trecut și scoțînd la produs personaje vopsite țipător în ceea ce cred niște înși extrem de superficiali că sînt culorile umanității. Azi a fost Cruella. Mîine va fi Disney România și Cruduța, un serial despre o femeie puternică și independentă care reușește în viață prin abstinență și înalte principii morale.
Cruella. R.: Craig Gillespie. Cu: Emma Stone, Emma Thompson.