Prin ianuarie vă amenințam sumbru că România va rămîne în spitalul gol și că fraie… pardon, cetățenii rămași în patrie vor primi noțiunile de prim-ajutor doar la ora obligatorie de religie. Că, na, nu-ți trebuie multă carte ca să faci un plus mare în timp ce cînți pe nas „Odihnește, Doamne, sufletul robului tău“. Chestie absolut normală într-un stat în care sistemul medical se sprijină în atelele aduse de bolnavi de-acasă, capii țării fug bărbătește la Viena cînd fac buba, iar medicii rezidenți tropăie pe la tîrgurile de job-uri ca hormonii adolescenței, doar-doar vor schimba mia de lei cu mia de euro.
Ei bine, răsuflați ușurați: statul român are deja soluția salvatoare
Da, e aia din titlu. Un scurt. Un rezidențiat mai scurt cu un an pentru 36 de specializări. Dar nu vă speriați, măsura a fost gîndită fin. Adică, „au măsurat cu bisturiul și-au tăiat cu barda!“, mîrîie nervos musiu rezident Sergiu între două țigări. „Patru ani în loc de cinci înseamnă curriculă dată peste cap și armonizată cu Europa ca mașina-n stîlp. așa, deci și prin urmare, dacă vrei să pleci îți prinzi urechile în cerințele țării de destinație și dai alte examene, și mai faci stagii suplimentare pe-acolo, și te rogi la poza lu’ Esculap să termini odată toată babilonia asta. România, țara… (remarcă demnă de un viitor specialist în urologie)“. Am înțeles, deci noilor generații de rezidenți nu le place munca în plus. Să fie sănătoși.
„Ba nu, voi să fiți sănătoși“,
mă contrazice Anca, rezident în anul I. „Pentru că nu poți să înghesui cinci ani în patru fără să cioplești ciobănește din stagiile de pregătire. Practic, în multe cazuri noi pupăm cam o treime din pregătirea colegilor mai mari. Uite, de exemplu, în stagiul de chirurgie generală faci o lună în loc de trei. Și în luna aia stai și mănînci semințe pe margine, că nu te lasă nimeni să pui mîna. Te umple de încredere, nu-i așa? La ORL pediatrică, la fel. Faci o lună și ești bună de trimis la muncă, sigur ai destulă experiență să te descurci cu niște copii speriați, care plîng, țipă, latră și mușcă.“
Statul român s-a vindecat de priapism și acum suferă de absolvire prematură
Am cerut o părere – sinceră, deci anonimă – și din partea profesorală a baricadei. Ce se întîmplă, doctore? Ce-a făcut statul? „S-a căcat în munca noastră, asta a făcut. Copiii ăștia au dreptate: n-au cum să învețe ceva temeinic. Noi încercăm pe toate căile să revenim la formula originală, dar e greu. Ministerul a aruncat deja piatra în baltă și ăia zece deștepți încă n-o pot scoate.“