Dintr-un studiu făcut pentru Consiliul Europei: numai 58% din români cred că Rusia ar fi de vină pentru războiul din Ucraina, în timp ce polonezii sînt convinși în proporție de 83% că vina e a rușilor. În Bulgaria, lucrurile stau tot ca la noi, cel puțin așa zice un sondaj recent. De unde ni se trage această încredere în ruși, deși în perioada cît au ocupat România, după cel de-al doilea război mondial, armatele lui Stalin au jefuit, violat și ucis civili, iar Uniunea Sovietică a pompat din România prin intermediul Sovromurilor, în afara despăgubirilor de război, materii prime și produse finite la preț de nimic? În paralel cu ceea ce înregistra memoria colectivă despre sălbăticia soldatului sovietic, la noi a funcționat timp de peste un deceniu propaganda rusească, atît direct, prin postul de radio Vorbește Moscova, cît și prin presa și Radioul din România, încît rusofobia autohtonă majoritară pare să fi devenit un mit de cam același soi ca „românii sînt deștepți“.
În 1958, convins de trăinicia prieteniei româno-sovietice, Nikita Hrușciov și-a retras trupele din România, ceea ce n-a mai făcut în nici una dintre țările-satelit ocupate de Moscova, din care armatele sovietice au plecat de-abia după 1990, din ordinul lui Gorbaciov. După 1964, frica de ruși a devenit unul dintre ingredientele de bază ale politicii interne a PCR, ceea ce împreună cu memoria colectivă a anilor ’50 ar fi trebuit să ducă dacă nu la respingerea filorusismului, cel puțin la o neîncredere a majorității în bunele intenții și în pacifismul Rusiei. Atitudinea de obște a „capului plecat“, care a ajutat regimul Ceaușescu să stea la putere fără mari reacții de respingere, pare să-și fi găsit pandant în felul în care aproape jumătate din populația României îi percepe pe ruși. Care ar fi fost rezultatele acestei cercetări ale CE dacă cele peste patru milioane de români care și-au luat lumea în cap ar fi rămas în țară? Nu cred că ar trebui să ne facem iluzii. La ora asta sîntem o țară în care corupția și atitudinea favorabilă față de corupție sînt la fel de mari ca în Rusia. Mafiotizarea structurilor statului urmează îndeaproape modelul rusesc, agenții de influență ai Rusiei s-au infiltrat în economia autohtonă și echivalentul mogulilor ruși sînt baronii noștri locali. Analfabetismul pur și simplu și analfabetismul funcțional fac din populația României o pradă ușoară pentru propaganda rusească, iar neîncrederea crescîndă în autorități duce la respingerea mesajelor care ar trebui receptate ca adevărate, cum s-a întîmplat și eșecul campaniei de vaccinare din pandemie. Dacă doar 40% din noi avem convingerea că rușii sînt vinovați pentru războiul din Ucraina, mi-e groază să mă gîndesc cum am reacționa la RO.alerta „Patria în primejdie!“. Cozile la pașapoarte sînt un preambul al acestei reacții.