Trebuie promovați și oamenii mai fără de carte! Sau care s-au văzut cu țidulă de cărturari de la facultăți pentru analfabeți. Căci la noi nu cartea îl face pe om! O pilă e mai tare decît zece doctorate luate pe bune și hoțul prins rămîne politician cinstit. Pasul înapoi s-a transformat în pas lateral și la pesediști, și la liberali, după care a dispărut. Ce să mai faci cu el dacă s-a terminat campania!?
Așa s-a văzut distinsa și infatigabila Simona Iancu, fostă chelneriță care are și strălucite studii de manichiuristă, plus o diplomă – zice ea! – în chimie, călare pe o funcție de inginer la Apele Române din Iași. La cîtă experiență are tipa, ba cu apa cu bule, ba cu apa plată servită pe la mese, e de mirare că n-a fost angajată mai devreme la managementul diluviilor locale.
A numit-o fără concurs un liberal însemnat de la Iași, Petru Avram, care păstorește Bahluiul și tot ce mai curge sau băltește prin rîurile și iazurile din județ și care l-a dat afară de la Ape pe un anume Musteață care și-a permis să profite de inocența proaspetei angajate, punîndu-i întrebări de specialitate. Asta după ce proaspăta angajată s-a plîns de Musteață c-o hărțuiește, fiindcă și-a permis s-o tulbure întrebînd-o care-i malul stîng și care e cel drept al unei ape! Același Musteață a făcut-o pe nevinovata Simona să se simtă de-a dreptul persecutată, pentru că a comis necuviința s-o mai întrebe și cum se calculează debitul unei ape curgătoare și a pus capac făcîndu-i o aluzie la aria triunghiului.
Cum a ajuns ingineră la Apele Române această tînără de mare perspectivă, care și-a dovedit capacitatea în alte munci de o răspundere copleșitoare (nu-i puțin lucru să răspunzi de șase mese într-o cîrciumă sau să te lansezi în nobila artă a tăierii, pilirii și ojării unghiilor altora!)? Are un unchi primar comunal în județ. Liberal, firește. Unchiul a angajat-o într-un post la primăria unde ea și-a sacrificat trei zile din viață. De aici a ajuns ea să-și exercite capacitățile la Iași, spre uimirea presei locale, care n-a înțeles esența acestei promovări, care pornește de la vechea lozincă liberală „Prin noi înșine“. Ce poate fi mai „prin noi înșine“ decît ca însuși unchiul, liberal comunal, să-și ridice nepoata, iar alt liberal, de la oraș, s-o înalțe el însuși și mai mult?