Le Monde rezumă niște limite climatice dincolo de îngrijorare: Un foc se dezlănțuie în tăcere în largul coastelor noastre: focul oceanului. Iulie 2026 a fost cea mai călduroasă lună iulie înregistrată vreodată în vastele întinderi oceanice, după o primăvară deja arzătoare. Creșterea temperaturilor continuă: oceanul atinge acum, la nivel mondial, 21,1°C la suprafață, potrivit programului european Copernicus, ale cărui date provin, printre altele, din observații realizate prin satelit. Aceasta înseamnă cu 0,6°C peste media estimată pentru perioada 1993-2022, în această parte a anului.
Un european decent la cap a depășit îngrijorarea în ceea ce privește urmările schimbărilor climatice.
Concluzia lui Lea Sanchez, autoarea articolului, e seacă: Oceanul nu doar continuă să se încălzească, ci intră într-o fază în care temperaturile extreme marine devin mai frecvente, mai lungi și mai intense, iar consecințele încep să se vadă în ecosisteme, în pescuit și acvacultură și chiar în vremea de pe uscat.
Marie Drevillon, responsabilă cu operațiunile la Mercator Ocean International și citată în articol, spune că efectele El Niño ar urma să se accentueze până în iarna următoare și să amplifice temporar semnalul încălzirii globale.
Tot ce trăim legat de energie azi în UE vine în principal din proasta administrare a urmărilor schimbărilor climatice.
Lucru curios și care, bineînțeles, ar putea să dea de gândit și altora: miniștrii social-democrați din SPD – Mediu, Finanțe, Afaceri Sociale, Construcții și Dezvoltare – au prezentat un plan comun de acțiune pentru protejarea Germaniei în fața riscurilor schimbărilor climatice. Ei cer inclusiv schimbarea Constituției.
În acest timp, la București, defilăm cu Bușoi și trebuie să asistăm la cearta de proști între cei care sunt vinovați și cei care, chipurile, nu sunt. Ei fiind. Toți, la grămadă, așa cum au și guvernat.