Pe 25 martie, de Buna Vestire, e prima dezlegare la pește din Postul Mare și oamenii trebuie să consume pește, după datină, pentru a fi vioi ca peștii în apă (nu în borș). Va fi satisfăcută cererea? Are piața pește? Ne răspunde un specialist, proprietar de bălți și crescător:
– Să stea oamenii liniștiți, este pește. Când nu-i, și racu-i pește, știți cum se spune. Când nu e nici rac și broasca-i rac. Cum relația de egalitate e tranzitivă, rezultă că și broasca-i pește, iar broaște sigur avem. Vă scriu ecuația și pe caiet, dacă n-ați înțeles…
– Văd că vă pricepeți! Sunteți născut, cumva, chiar în zodia Peștilor?
– Sunt Berbec, dar am pești; în Pești e frate-meu, care are berbec, fiind cioban. Eu nu cred în zodii: vărul Ilie e Taur, la un metru treizeci, iar nevastă-sa, hă-hă, este Fecioară. Toți bărbații din sat știm asta, hă-hă! Există și zodia Racului; a Broaștei încă nu.
– Să înțeleg că aveți broaște, care țin loc de raci, care țin loc de pești…
– Mai e și a treia vorbă din popor: când nu-i broască și scoica-i broască. Eu prefer scoicile, că nu orăcăie toată noaptea, să nu pot dormi de gura lor, dar scoici n-am.
– Practic, aveți în baltă doar broaște, care orăcăie.
– Doar ele orăcăie, peștii nu. Nici racii nu orăcăie. Avem pești, dar de un soi mai special, mai dificil, să-i spun așa…
– Păi, de ce special și dificil?
– Am comandat puiet, să fac cherhana, și omul cu care am vorbit era surd sau ciupit: în loc de cherhana m-am pomenit cu piranha.
– Nu-mi vine să cred că ați populat balta cu piranha.
– Băgați mâna în apă, să vă convingeți. Eu mă trag mai departe, că sângele pătează…
– M-ați convins! Văd că mai aveți încă o baltă, micuță, dar intimă. De unde a apărut?
– De la inflație. Din banii pentru casă am putut săpa doar fundația. Apoi a plouat, s-a umflat gârla și mi-a umplut-o gratis, cu tot cu vietăți.
– Măcar asta are pește-pește sau tot monștri cu colți, ca în cealaltă?
– După cum bine ați spus, are pește-pește.
– Ce soiuri?
– Soiuri de pește-pește? Pește de apă! Unul singur, esența peștelui, cum ar veni…
– Cum așa? De ce doar unul? Ce s-a întâmplat cu ceilalți? I-au furat braconierii?
– Au fost mulți, dar cum peștele cel mare îl înghite pe cel mic, s-au înghițit unul pe altul până când ne-a rămas doar ăsta. Unicul. Ca în filmele cu nemuritorii care își tăiau capetele cu sabia și rămânea doar scoțianul MacLeod, dacă țineți minte. E cel mai tare pește. Supraviețuitorul.
– Mi-l arătați și mie? Pot să-l văd și eu? M-ați făcut curios…
– De la cu ce mai spală oamenii covoarele, mașinile și copiii, de la ce mai varsă și combinatul chimic din deal, unde se fabrică mâncare bio, s-a modificat puțin, nici nu prea mai pare pește. Ce nu te omoară te face mai puternic, știți. Acum a ieșit din apă, a plecat în oraș și, de obicei, se întoarce târziu, după miezul nopții.