Discuție mai aprinsă la o terasă mai retrasă, cu un domn pensionar mai nostalgic. Respectivul fusese ceva la PCR, apoi în FSN, ajunsese aprig susținător al lui Vadim, pentru a deveni după pandemie conspiraționist turbat, antivaccinist, anti-UE, anti-american, prorus, dar naționalist feroce, șoșocist din nucleul dur, susținător al lui Georgescu, tot tacâmul. Știți și voi specia, cu siguranță. Ei, de data asta, discuția pornise de la cât de frumos era înainte, pe 23 august, ce parade minunate se făceau, ce armată eroică aveam, ce pas de defilare se bătea, nu ca acum, și ce coregrafie impecabilă se organiza pe stadion, că doar nu era ușor să desenezi cu mii de trupuri portretul tovarășului și să scrii „Ceaușescu – Pace”. În fine: ce bine și ce frumos a fost și cum s-a distrus mai tot ce s-a ctitorit pe vremea aia.
Când mă pregăteam să-i răspund de la obraz, după cum merita, mi-am ridicat privirea și am renunțat brusc: deasupra, la câțiva metri înălțime, pe zidul din spatele său, se putea vedea că, dintr-un punct de vedere, unul mic, moșul avea dreptate. Din cele șase litere care formaseră, cu decenii în urmă, cuvântul COAFOR (unitate fruntașă în întrecerea socialistă și adevărat magnet pentru toate reprezentantele sexului frumos din cartier), rămăseseră doar trei: COA!
Am tăcut și, cu gândul la copilașii care frecventează unitatea after-school din clădire, m-am bucurat că vântul schimbării a luat cu el toate literele care formaseră, în aceeași Epocă de Aur, firma CURĂȚĂTORIE.