Alina Mungiu-Pippidi a câștigat alegerile, dacă nu știați. Din eșarfa care-i încolăcește gâtul iese o voce groasă care dă indicații și trasează noua ordine națională. Trebuie făcut așa, trebuie făcut pe dincolo, altfel, vorba arestatului Hrebenciuc, am cam belit-o, boss.
De 18 ani cel puțin, Alina Mungiu-Pippidi are impresia că pune președinți. Da, da. În 1996 a copiat ideea „Contractului de 200 de zile” din campania lui Bill Clinton după „Contractul cu America” al republicanilor Newt Gingrich și Richard Armey, i-a pasat-o lui Emil Constantinescu și a clamat victoria. Nu că n-ar putea umple singură un stadion, în locul zecilor de mii de oameni care l-au susținut benevol pe ratat, dar parcă era prea mult și atunci.
În 2004 iar. Pentru că lansase „Coaliția pentru un parlament curat” și se agitase corespunzător, a lăsat să se înț’eleagă că fără domnia sa Băsescu n-ar fi ajuns președinte. Poate are dreptate. Pusă-n balanță cu un milion de buletine de vot eventual fraudate, va înclina oricând balanța de partea domniei sale.
Acum iar. „În acel moment am decis că societatea civilă asupra căreia am o influență, orizontală și prin persuasiune, nu altfel, și eu personal, o să facem tot ce putem […] să îl apărăm pe cât posibil pe KJ de această conspirație ticăloasă prin demascarea ei și să ne promovăm agenda noastră, cum am făcut și în 2004, prin aceste alegeri.” Ați înțeles, da? Domnia sa și societatea civilă asupra căreia are influență au decis soarta acestor alegeri. Puteți ieși sute de mii în stradă să țopăiți cât vreți: e suficient ca Alina Mungiu-Pippidi să pășească olecuță mai ferm și v-a dat pe toți cu roatele-n sus!
Nu e, probabil, ultima dată când AM-P se va erija în lider al eterogenei mase învingătoare. O face pentru că i se permite și pentru că nimeni nu-i spune nimic. La victorie merge. Singurul care i-a tăiat-o a fost Traian Băsescu, în 2004. Dar așa e el, mai ingrat.
În 1996 a primit, ca recompensă, șefia știrilor TVR. Tii, ce ploaie și ce vânt, ce manipulare ordinară, ce cenzură de cea mai joasă factură… După un circ ieftin în care s-a desființat oficial „telefonul roșu” dintre TVR și Președinția României, locul acestuia a fost luat de celularul roșu. Încins de atâtea apeluri și directive asumate.
Cum spuneam, în 2004 ingratul tiranic n-a mușcat, n-a sinecurat. Dar suntem în 2014, cine știe.
Nu, nu știu ce urmărește Alina Mungiu Pippidi, poate doar satisfacerea unui orgoliu chiar mai mare decât…
Dar dă semne că și această simplă auto-idolatrizare se va lăsa cu sânge. Căci, într-un acces de incomprehensibilă violență, a început să amenințe poliția și jandarmeria cu represalii: „[…] onor conducerii poliției și jandarmeriei din București și Cluj. Aflu că ne-ați făcut poze vineri și duminică și vă pregătiți să sărbătoriți victoria democrației prin amenzi noi. M-am informat personal de toate numele celor care au condus în acest interval și vă promit că dacă nu puneți pozele pe foc și nu înțelegeți odată în ce continent trăiți, să nu vă întrebați de unde vă vine, și nu peste mult timp. Tineret, lipiți foaia de ziar din România liberă de joi pe ușile adecvate, să nu spună cumva că nu au știut că nu își pierd vremea pe Internet.” Trec peste acest plural rubensian al majestății „ne-ați făcut poze”. Dar, totuși asta vrea doamna Mungiu-Pippidi să instaureze drept Românie a lucrului bine făcut? O Românie în care oricine sună pe firul scurt, află numele unor polițiști și jandarmi aflați la datorie, și îi amenință după aia cu represalii?
Cucoană, gata, ce-i prea mult e prea mult. Way prea mult. Aibi decența și dă-te jos de pe „tineret”-ul revoluționar, că-l deșeli dracului!