Articole ce conțin cuvântul cheie: emil constantinescu

Dictatura e opusă democrației doar de dragul conversației. În lumea reală, dictatura face parte din democrație. Vine la pachet cu ea. Se tîrăște pe sub libertăți, se ascunde după drepturi, se preface că ține cont de voturi și că ia în seamă majoritățile. Aiurea. Dictaturile s-au născut adesea din democrații, iar unele democrații mărșăluiesc azi, la vedere, spre destinații totalitare. La noi, de pildă, dictatura stă pitită în funcția de președinte. Constituția se face că n-o vede, dar odată ce […]

Cine o fi, oare, mai puternic în Vaslui? Farmazonu’ sau Buzatu? Deocamdată Buzatu e în arest și vedetă în filmele cu proști ale DNA, iar Farmazonu’ e denunțător și liber să-și conducă mai departe afacerile ce i-au îmbogățit familia și i-au făcut ginerele deputat. Cine a fost mai tare, la vremea lui? Băsescu sau Umbrărescu? Cine pe cine a creat, care-s mecanismele, cine plantează baroni și cine-i culege? Sărac și cinstit, așa a vrut Ion Iliescu să intre în istorie. […]

România a avut până acum patru președinți aleși democratic. Sper că n-am uitat nici unul. Ce atrage atenția la ei, însă, e că au fost foarte diferiți unul de celălalt. Ca și cum nemulțumirea pe care fiecare dintre președinți a creat-o oamenilor a fost atât de mare încât poporul a jurat să nu mai facă niciodată greșeală să aleagă un asemenea candidat. A fost mai întâi Iliescu, omul care n-a zis niciodată nimic cu subiect și predicat. Și dacă-l întrebai […]

Chiar dacă nu este prins în statistici și nici nu se discută în școlile de economie, pare să existe, la președinții români, un blestem al celui de-al doilea mandat. Acest blestem se manifestă în special economic, de suferit nu au de suferit aleșii, ci alegătorii, iar fenomenul este prezent la cel puțin doi dintre cei patru președinți ai României de după 1990. La Ion Iliescu nu știm dacă să vorbim despre blestemul celui de-al doilea sau al celui de-al câtelea […]

Dragoș Constantinescu stătea tolănit pe fotoliul favorit al tatălui său, în vila de la Scroviștea, după ce-i mototolise ziarul, îi băuse paharul cu lapte și îi mâncase biscuiții. Acum încerca să țină ochii deschiși și să-și asculte tatăl. – Drăgoșelu, uite… – Hai, băi, te-am mai rugat! Cine sunt eu? Dragoș Constantinescu pocni din degete și imediat, din colțul unde se oprise, răspunse generalul E.B.: – Președintele României! – Păi, spune-i și moșului! – Domnule Constantinescu, domnul Constantinescu este președintele […]

Marian Vanghelie – Măcar la el am fi siguri că toate semnăturile pe care le depune sunt autentice, Vanghelie abia fiind capabil să-și facă propria semnătură, d-apăi să mai copieze și altele. Traian Băsescu – Era momentul perfect să-i dăm peste nas pe tema colaborării cu Securitatea. De fapt, ar trebui să i se permită să candideze special pentru asta. Emil Constantinescu – E genul de candidat care îți face rost imediat de 200.000 de semnături, dintre care 15.000 de […]

În care aflăm de ce urmează să se închidă închisoarea de maximă securitate de la Sighet, lăsând pe drumuri 70 de gardieni cu înaltă calificare, și cine este omul providențial de la care românii așteaptă Salvarea. (Sumarul episodului 1: în 2001, președintele României este Dragoș Constantinescu. Acesta își petrece Paștele la socri, în Indonezia, o țară care trece prin transformări nemaivăzute, în urma Semiluniadei Șoriciului. Tocmai când se pregătea să participe la o ceremonie locală de maximă importanță, președintele Constantinescu este […]

Poate am devenit noi prea cinici, poate ne-a înrăit lumea asta de trei lei, poate nu mai suntem capabili să apreciem un om cu adevărat nobil. Sau, poate, n-ar fi trebuit să citim acum ceea ce a scris Corneliu Coposu în iulie 1994, în noaptea despre care credea că e ultima. Săptămâna trecută, într-un soi de ceremonie fără rost, a fost făcut public testamentul lui Corneliu Coposu. Scris în noaptea de 24 spre 25 iulie 1994, cu un an și […]

Dacă ar fi un copil ușor fălcos, cu buclele atârnându-i într-o dezordine studiată peste obrajii rozalii, poate că unchii și mătușile din străinătate, dându-i o acadea, o bombonică, ar putea s-o întrebe pe micuța România: “Și ce-ai vrea tu, îngeraș, să te faci când vei fi mare?”. Pentru mulți, probabil, asta ar fi o întrebare grea. Dar nu pentru România noastră, inteligentă spre genială, născută poetă, muncitoare ca nimeni altcineva, urmașa de drept și de fapt a bravilor traci și […]

Săptămâna trecută, vădind un umor pe care nimeni nu i-l bănuia, Emil Constantinescu, venerabilul fost președinte al României care tocmai a împlinit 77 de ani, și-a lansat o carte de memorii. Cartea este scrisă de Laura Ganea, se cheamă Prețul demnității. O istorie altfel, e scoasă de editura RAO și costă 40 de lei. Atât știm, în momentul acesta, despre carte, noi, cei care n-am citit-o. Nu, de fapt, mai știm ceva: un fragment difuzat public, pentru a promova lansarea […]

1982 – Aflat în vizită de lucru la o fabrică din Fetești, Nicolae Ceaușescu scoate din buzunarul trenciului o portocală și începe s-o desfacă de față cu muncitorii. Nu poate s-o mănânce pe toată. Ce rămâne aruncă la gunoi. 1987 – Văzând multe figuri mirate, Ceaușescu își întrerupe un discurs ca să le explice oamenilor la ce se referea când a zis ”apă caldă”. Mulți au crezut că-i vorba de un oximoron, ca și cum ai zice ”foc rece”. 1990 […]