Momente esențiale din istoria gafelor prezidențiale

1982 – Aflat în vizită de lucru la o fabrică din Fetești, Nicolae Ceaușescu scoate din buzunarul trenciului o portocală și începe s-o desfacă de față cu muncitorii. Nu poate s-o mănânce pe toată. Ce rămâne aruncă la gunoi.

1987 – Văzând multe figuri mirate, Ceaușescu își întrerupe un discurs ca să le explice oamenilor la ce se referea când a zis ”apă caldă”. Mulți au crezut că-i vorba de un oximoron, ca și cum ai zice ”foc rece”.

1990 – Protestul din Piața Universității se prelungește cu două zile, după ce Ion Iliescu, vrând să cheme minerii, sună din greșeală la pizza. Studenții construiesc baricade din cutiile goale. Murdari de ketchup pe față și pe haine, manifestanții lasă impresia că i-a bătut cineva.

1991 – Pentru prima oară în viața lui, Ion Iliescu se exprimă, din greșeală, simplu și natural, băgând spaima în populație cu chestia pe care tocmai a spus-o. Se oprește puțin, își drege vocea, se mai uită o dată pe foi și reia discursul, reușind până la urmă să-i îmbrobodească pe oameni cu o frază lemnoasă și complicată, care nu ducea nicăieri.

1998 – Pentru că leafa de președinte e prea mică, Emil Constantinescu începe să-și rotunjească veniturile impersonându-l pe Alexandru Ioan Cuza la petrecerile pentru copii.

2003 – Iliescu se angajează față de aliații din NATO să zdrobească, alături de ei, orice avanpost al capitalismului și al imperialismului decadent.

2007 – Traian Băsescu îi ia telefonul unei jurnaliste de la Antena 3, dar nu reușește să înregistreze pe el decât o mică parte din insultele pe care i le-a adresat. Restul vorbelor de ocară se pierd pentru totdeauna.

2015 – Klaus Iohannis o întreabă pe Angela Merkel dacă se tunde singură, că vrea să învețe și el. România nu intră nici de data asta în Schengen.